Carbonara asociată cu Merlot 2012 EtCetera

Sunt sute de rețete de pasta Carbonara pe net și toate sunt, probabil, bune în felul lor. Eu am încercat una clasică, propusă de Jamie Oliver, desigur cu mici variații, ca așa ne place nouă: să adaptăm lucrurile bune la specificul plaiului nostru mioritic. Am asociat-o, pe nașteptate, cu un Merlot 2012 de la vinăria EtCetera. Iată ce ne învață master cheful:

Mergem la cumpărături la partenerul nostru strategic Fourchette Gourmet, care ne inspiră să gătim. Aici am început variațiile: în loc de tradiționalele spaghetti, am optat pentru Maniche Corte. Scumpe, 74 de lei, dar odată-n viață se poate (prima dată am gătit Carbonara acasă!). Le-am luat pentru simplul fapt că-s Corte, adică scurte, adică mai comode de mâncat pentru copii.

O altă abatere de la temă: în mod normal, la Carbonara se folosește „guanciale”, adică falcă de porc, dar cum la noi nu prea se vinde așa ceva, înlocuim cu piept de porc.

Ne mai trebuiesc două ouă, puțin ulei de măsline și, desigur, parmezan. Iar am făcut o abatere de la sfatul maestrului, că el ne sugerează peccorino romano, dar noi ținem cont de posibilități și de oferte…

Mai pe scurt, trebuie să avem așa ceva la start.

În primul rând, punem macaroana la fiert și o ținem, tradițional, cu un minut mai puțin decât scrie pe etichetă (ca să fie un pic „al dente”). Iar pieptul de porc îl tăiem așa, degețele micuțe.

Un strop de ulei de măsline; la dorință — un cățel de usturoi strivit și hai la sfârâit!

Cât porcina se topește și se rumenește, zbatem bine două ouă cu parmezan răzuit.

Și pregătim niște piper negru. Țineți minte — e mult mai aromat dacă-l strivim exact înainte de utilizare.

Apoi, strecurăm pasta (nu vărsați apa în care a fiert) și o trântim în tigaia încinsă. Amestecăm atunci rapid cu oul cu parmezan, adăugăm piperul și încă odată: parmezan de-asupra. Toată această procedură trebuie făcut rapid și energic, timp de maxim un minut.

Cât amestecați, nu ezitați să adăugați apa fiartă: eu m-am temut de apă și din această cauză, a ieșit cam uscățică pasta, trebuia mai cremoasă. Data viitoare o să fac 100% corect. Înainte de servire, mai presurăm deasupra iarăși niște parmezan.

Acmu, experții recomandă să asociem Carbonara cu un Soave italian, de exemplu, sau cu un Chablis. În lipsa primului, am încercat să combin cu un Chardonnay barrique, dar nu mi-a plăcut foarte tare asocierea. De aceea, am optat pentru un roșu (pasta e acea mâncare genială care poate fi combinată atât cu alb, cât și cu roșu) — Merlot 2012 de la vinăria EtCetera.

Ediție limitată, 7300 de sticle, alcool zglobiu de 14.5%, arome de vișine răscoapte și un post gust lung. Foarte bun.

M-a costat Carbonara (pentru 2 maturi și 2 copii) 174 lei, deși nota de plată putea fi practic înjumătățită dacă luam spaghetti mai ieftine.

Regret:

  • că nu am pus suficientă apă în tigaie ca să fie pasta mai cremoasă
  • în loc de Maniche aș folosi totuși Spaghetti
  • că nu am cumpărat un Soave de la Gourmet, că el era în stoc.

PS:

Am descoperit o cărticică interesantă la Gourmet: Wine Wish Book, în care fiecare doritor poate lăsa doleanțele. De exemplu, să apară un anumit vin în vânzare, să fie scos altul, etc. Tare îmi place vinoteca de aici!

 

Comentează

comentarii

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *