Cum se face vinul
Se însera când am decis să merg la o vinărie pentru a vedea cum se face vinul bun. Eram foarte obosit după o zi de muncă grea la birou şi lenea mă trăgea-n-spre casă, dar nu degeaba omenirea e mânată de hobby-uri înainte.
Când am ajuns pe loc, am înţeles că miorlăiala mea despre munca grea din oficiu pot s-o fac tăvălug şi s-o bag într-un loc. Ion Luca, autorul vinurilor Carpe Diem, tocmai ieşea „по пластунски” dintr-un vas de inox, pe care îl spălase.
Igiena în vinărie este un lucru sfânt şi (mai ales) micii vinificatori nu fac rabat atunci când este vorba de spălatul vaselor. Se „distrează” şi ei cum pot cu jeturile de apă. „Ringul de dans”: un vas de 2 tone, căptuşit cu inox, răcit la 14 grade, cu o gură de acces de vreo 50-70 cm în diametru. Nerecomandat claustrofobilor.
După ce vasele, pompele, furtunurile, zdrobitoarea şi teascul sunt curate lună – se poate de luat în primire poama. V-aţi întrebat de ce noaptea? De aceea că lucrătorii culeg ziua strugurii, mai durează transportul şi descărcatul, iar pe mâine dimineaţa deja-i târziu. Aşa că, vrei nu vrei, bea Grigore must la o bucat’ de noapte!
Astăzi e rândul strugurilor de Sauvignon Blanc şi Feteasca Regală. Ei sunt aduşi în lădiţe una ca una, într-o maşină frigorigenă, la temperatura de 15-16 grade.
Din lădiţe, hei-rup, un-doi – strugurii pleacă la deschiorcinare.
Este aparatul care separă bobiţele de ciorchine şi, totodată, striveşte uşor boabele.
Ciorchinii rămân jos în plata Domnului…
Iar mustuiala ajunge printr-un furtun gros în teasc…
În cazul nostru – o zdrobitoare verticală
De aici, mustul se duce printr-un alt furtun în vasul de inox, cel pe care îl spălase Ion Luca. Ah, mai n-am uitat să spun! Iată cum arată anhidrida – „boala” din capul moldovenilor.
Anhidrida este un inhibitor, cine a învăţat la chimie ştie că inhibitorii încetinesc o reacţie, făra a intra în această reacţie. Nu ştiu de ce, moldovenii au o gravă problemă (auto-inventată) cu această anhidridă şi dau vina pe ea, nu pe cap, atunci când se bea peste măsură. Străinii tare se miră când aud că noi ne temem de anhidridă: ea se găseşte în doze mai mari în muuulte alte produse alimentare decât vinul. Dar, să depăşim stereotipurile.
După teasc, mustul ajunge în butoaie de inox, închise ermetic. În cazul vinurilor albe, este vitală fermentarea la temperatură controlată – 14-15 grade.
Ion Luca dă primul cep butoiului – acum nu-i altceva decât suc de struguri în pahar.
E departe de culoarea sau aroma pe care o ştim noi că-i Sauvignon Blanc.
Dar, pot fi luate deja primele analize. Folosim un refractometru.
Foarte mare ciudăţenie – te uiţi cu ochiul să vezi cât e de dulce vinul!
Ocheana noastră arată aşa: 24% mas Sachh – n-am înţeles ce-i asta, dar am înţeles că-i tare bun.
Vinul va fermenta, se va limpezi, va fi tratat şi filtrat ulterior. Va fi gata cam prin februarie 2017.
Cam înspre dimineaţă, Ion Luca va ajunge acasă, dar nu va reuşi să doarmă. Se scoală cei mici şi peste zi sunt iarăşi multe de rezolvat. E campanie – perioada în care adevăraţii vinificatori nu dorm.
Cât adevăr, totuşi, într-un astfel de mesaj:
Aşa s-a lucrat aseară la Şcoala Profesională din Nisporeni, unde Ion Luca închiriază locaţia şi utilajul. Aşa cum mulţi producători mici nu au propriile crame (deocamdată, vor creşte ei cu siguranţă!) sunt nevoiţi să arendeze spaţii şi tehnologii, dar bine că cei mici au astfel de posibilităţi.
Poftiţi de mai citiţi:
