Despre Ziua Vinului, la rece

A trecut a 17-a ediție a Zilei Naționale a Vinului, cu mult soare, voie bună, vinuri și — pe alocuri — abuzuri. Tare îmi doresc ca la majoratul acestei sărbători, la ediția cu nr 18, să mai facem un salt calitativ și, în acest sens, o să-mi permit niște observații foarte subiective despre ceea ce a fost bine și nu prea.

Ca la ușa cortului. Despre estetică.

Au participat 60 de producători de vin și fiecare și-a amenajat standul cum a considerat că e mai „frumos”. În stil tradițional, cu paie, lemn, plastic, poloboace, pânze, futurism, baloane, kitch — un amalgam ca la piața centrală. Mă întreb în fiecare an de ce nu se poate organiza un concept unic, cu căsuțe de lemn (fie și de dimensiuni diferite: pentru producători mici, medii și mari), ca să fie frumos ochiului?! Pavilioane reutilizabile, care să poată fi folosite și cu alte ocazii, la târguri itinerante ulterior prin țară?! Din discuțiile cu organizatorii, am înțeles că s-a propus așa ceva, doar că „nu avem, știți voi ce”… Banii nu reprezintă o scuză — s-au cheltuit de la 300 până la 10 000 euro pentru diferite standuri și cred că un producător ar putea fi convins să investească o singură dată o sumă rezonabilă (să zicem, 3 000 euro) pentru un pavilion durabil, multifuncțional.

Atenție, inagurarea oficială!

An de an, suita guvernamentală paralizează circulația în PMAN pentru mai bine de o oră, pentru ca niște demnitari să privească o horă de pe scenă și să rostească discursuri, pe care nu le ascultă decât câțiva jurnaliști. Sunt an de an în mulțime și văd cu ochiul: nimeni nu ascultă! E împânzit centrul de bodygarzi și pază particulară, care îți interzic accesul de la est la vest, fără a direcționa pe căi alternative. Ulterior, alaiul face tura prin piață, creînd alte ambuteiaje spontane. Trebuie să subliniez că alaiul premierului a fost mai discret în acest an și mi s-a părut că a făcut mai puțin haos… Totuși, sunt convins că am putea renunța la ora triumfalistă în favorea liberei circulații. Sau, măcar, a unei organizări mai bune a traficului alternativ.

Școala Vinului — așa da!

Unul din primele imbolduri în consumul corect de vinuri l-am primit cu câțiva ani în urmă, la Școala Vinului, în PMAN – pe atunci un cort modest cu câteva locuri doar. În acest an, mi s-a părut că Școala a fost mai populară ca niciodată și cred că aici e trendul corect: să fie cât mai multe zone în care să se organizeze degustări ghidate. E firesc ca oamenii să bea de Ziua Vinului și cred că e în puterea noastră să investim mai multe resurse (organizare, comunicare, etc), ca cetățeanul să aleagă anume Școala, și nu PET-ul de 1.5l cu tulburel, lângă un grătar încins cu fum.

Carnetul degustatorului 

S-a dus ca pâinea caldă, iar sâmbătă seara nu î-l mai găsea lumea. E iarăși un instrument prin care omul poate fi împins de la sticlă și PET, la o degustare cât de cât rezonabilă a vinurilor. Am întâlnit un prieten care și-a propus să guste cu acest carnet 10 vinuri din Feteasca Neagră, de la diferiți producători, să-și facă o închipuire, să învețe dintr-un singură lovitură ce-i asta Feteasca și să-și aleagă vinul pe potriva sa. Acesta e clientul ideal spre care ar trebuie să tindem! Din păcate, foarte mulți oameni habar nu aveau ce-i asta carnetul degustatorului și cu ce se mănâncă.

Cum să degust și eu un vin?

Am întâlnit sărbători similare peste hotare, în care vânzarea vinului la sticlă este complet interzisă la așa manifestări. Doar degustare! Din păcate, la multe standuri era imposibil să afli: ce trebuie de făcut ca să degust un vin?! Un mare like din această perspectivă micilor producători, care pe lângă vânzare, mai și turnau vin. Nu trebuie inventată bicicleta: există o chestiuță de plastic, pusă pe gâtul sticlei, care toarnă vin cu țârâita în pahar: ca să păstrezi o normă de vin turnată pentru o degustare, în timp ce ai timp pentru a-i povesti omului despre vin.

Brânzeturi în loc de frigărui?

Este firesc ca oamenii să vrea să mănânce atunci când beau. Pe de altă parte, e clar că nu poți să deguști normal un vin în fum de frigărui. Din această perspectivă, mă bucur că „șașlîkarii” au fost împinși în spatele Arcului de Triumf, mai departe de vinării. În același timp, nu înțeleg de ce lipsesc brânzeturile și mezelurile, specialitățile tradiționale care ar merge la unison cu vinul? Să nu avem producători artizanali? Ah, ce rânduri ar fi fost la pâinea de casă sau la un cașcaval bun!

Și da, cei cu grătarele care au turnat ulei încins peste gazon ar trebui interziși pe viață în PMAN!

PS: s-a depus mult efort în organizarea Sărbătorii Vinului, de către organizatori, producători, etc. Nu vreau în niciun fel să le umbresc munca, scriind aceste rânduri. Chiar mă închin în fața multor oameni, știind la ce stres au fost supuși de ZV!

Ziua Vinului mi se pare mai bine organizată de la an la an, dar cred că putem face împreună un pas calitativ la majoratul acestei sărbători, la anul!

 

 

 

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: