Reţeta de joi: Pui Saltinbocca şi vin Chardonnay

Rubrica noastră permanentă „Reţeta de joi” merge, din nou, prin ospeţie şi poposeşte de această dată la Rozmarin Cafe, un local extraordinar deschis recent la parterul clădirii de birouri Kentford. Vom găti aici  „Pui Saltinbocca”, dar nu vă speriaţi – „Saltinbocca” asta nu-i o drăcovenie aşa de complicată cum pare. Numele vine din italiană şi s-ar traduce ca „săltăreţ în gură”, adică, de gustos ce-i! Hai să intrăm, cu Doamne ajută!

Întâi de toate, trebuie să vă spun că Rozmarin Cafe are doi bucătari – artişti, la propriu şi figurat. Maia Metaxa a fost jurnalistă BBC, iar Emil Bojescu e cântăreţ în trupa Black Olives (anterior, în emblematica formaţie The Flying Postmen). Oamenii aceştia au o pasiune mare pentru gătit şi, vă jur, se descurcă la polonic şi tigaie nu mai rău decât la microfon şi chitară.

Aşa cum spuneam, reţeta noastră e simplă, iar gătitul nu durează mai mult de 10-15 minute. Dar, e principial să aveam toate ingredientele gata la îndemână: ca atunci când ne apucă sfârâitul în tigaie să nu ne dăm seama că trebuie de curăţit ceapa. Aşadar, pregătim din timp şi aliniem frumos pe masă: piept de pui, făină albă, prosciutto, mozzarela, unt şi frunze de salvie – asta pentru prăjeala în tigaie; şi varză kale (dacă nu găsiţi, se poate de înlocuit cu spanac), ulei, ceapă, oţet de vin şi suc de lămâie – pentru salată.

Să nu credeţi că începem cu carnea, nu. Rupem cu mâna varza de kale, o stoarcem în pumn şi dăm peste ea cu ulei, ceapă, oţet de vin, suc de lămâie şi sare. De aici, o lăsăm să zaca aşa, să se înmoaie, într-un cuvânt: am uitat de ea!

Pieptul de pui ar fi bine de ciomăgit oleacă înainte, dar nu cu nerv, aşa – uşurel, ca să se înmoaie şi el. După asta, îl trântim prin făină şi apoi – în tigaia încălzită mediu. Nu trebuie să ardă tare şi nici mult – 3 minute pe o parte şi pe urmă alte 3 – pe cealaltă. Când trebuie de întors, ne dăm seama după linia albă de la mijloc.

Iar după ce am întors pe cealaltă parte – începe adevărata operă de artă. Deci, pe partea prăjită aliniem frumos deasupra: o felie de prosciutto (dacă nu-i post, se poate şi două!), câteva frunze de salvie, mozzarela. Doamne-Dumnezeule, ce arome sloboade salvia asta cânt se frige de uleiul de măsline!

Şi tot pe loc, repede: oleacă de oregano uscat, sare, făină albă. Mai slobozim două bucăţele de unt şi oleacă de vin alb. Amu vă daţi seama că în acest moment trebuie să staţi cu ochii pe tigaie şi nu la curăţit ceapa?!

După ce am făcut tot ce scrie mai sus: punem capacul pe un minut – două. Toate aromele celea s-or frige, s-or înnerva, s-or bate sub capac – dar până la urmă, totuna se vor căsători frumos!

Când simţim că treaba-i pe aici, deschidem sticla. La pui merge alb – Chardonnay 2015 de la Chateau Vartely am ales eu şi n-am regretat. Şi dacă mâncarea trebuie să fie fierbinte, vinul alb – rece, 8-10 grade maxim.

Chardonnay-ul este probabil cel mai răspândit soi alb, aduce a flori de câmp, fân cosit, îi cam pe gustul tuturor. Dar, până n-am pus pe masă, nu bem mai mult de-un pahar.

Puiul Saltinbocca se poate servi cu cartofi sau alte garnituri chiar şi mai complicate, dar fiindcă-i vara şi în sfârşit au dat căldurile – am ales o salată fresh. Două felii de lămâie doar vor adăuga prospeţime şi răcoare, iar câteva bucăţele de parmigianno mai rău nu fac. Iar peste salată nu ezitaţi să stropiţi cu sosul ce a rămas în tigaie după prăjit, că anume acolo e mariajul de arome. Poftă bună!

Experienţa mea a demonstrat că se face repede, dar se mănâncă şi mai repede. Nu degeaba-i „saltinbocca” asta săltăreaţă în gură!

Şi abia după ce am ras totul din farfurie, am tras cu ochiul prin Rozmarin: măi, da-i frumos tare pe-aici! Iaca, toţi proslăvesc pizza, da aici oamenii au ridicat la rangul cuvenit – învârtita. Ca în Basarabia, cu umplutură gustoasă, mmm!

În general, toată pâinea e coaptă aici pe loc, iar bucatele se fac diferite în fiecare zi, ca la Europa.

Şi, evident, wine bloggerul din mine nu a putut trece cu vederea de scaunele făcute sub forma de dop de plută.

Mai pe scurt, I like şi vă recomand. Când sunteţi pe aici, transmiteţi, vă rog, complimente celor doi bucătari artişi – gustos şi cu suflet gătesc ei!