Deschide-ți inima, Române,
îmbrătișează-ți fratele pribeag,
nu-i vina lui, că mai rămâne,
răvășit în suflet, de vareag.

Nu-i vina lui, că marile puteri,
l-au folosit în joacă,
fără rușine, fără remușcări,
ca pe o minge, pe toloacă.

Impus să’nvețe clasicii străini,
ajunse el în bezna literară,
luat în râs, asmuțit de câini,
dezvățat, să-și iubească Țara.

Deschide-ți inima, Române,
îmbrătișează-ți fratele pribeag,
încetișor el, din abis revine,
sus ridicând, al României steag.
–––––––––––––––––––––––––––––