Cătălin Păduraru: „Acum este pasul obligatoriu de ieșire la atac”

Interviu cu Președintele concursului internațional de vin VINARIUM, Cătălin Păduraru.

Sfârșitul lunii mai este, în ultimii ani, despre VINARIUM — cea mai importantă competiție de vinuri din Europa de Sud Est. Organizatorii unor astfel de concursuri văd mereu piața cu un pas înainte. La ce să ne așteptăm în acest an? 

Într-adevăr, la sfârșitul lunii mai, an de an, avem VINARIUM. 

Acum, referitor la sintagma organizatorii unor „astfel” de concursuri… Pentru că între timp și tu și eu am devenit niște oameni extrem de exacți, pentru că suntem obligați, fac precizarea că nu știu care „astfel” de concursuri mai sunt prin zonă. Există, sigur, concursuri mici organizate pentru entertainment, organizate după modelul celor din  orașul de pe Rhone și a celor din orașul de pe Main, care sunt practic de amatori, chiar dacă marketerii din Moldova și din România folosesc însemnele lor ca și cum ar fi o victorie în vreo competiție serioasă. Există chiar și un concurs al unei reviste britanice care neavând niciun fel de cenzor, niciun fel de supracontrol, la fel ca și cele amintite mai devreme și la fel cu unul dintre cele mai faimoase concursuri din lume (care nu este afiliat niciunei organizații internaționale de profil) pot lăsa loc multor întrebări. Și consumatorii educați au întrebări.

Deci, „astfel” de concursuri sunt niște exerciții (unele reușite) de marketing dar, care își servesc doar propriile interese. 

Acum, revenind la lucruri serioase, profesioniste. Faptul că noi la VINARIUM vedem înainte, da, e o chestie de matematică, de statistică, de corelații.  La fel de bine se văd și anumite ciclicități sau se vizualizează posibile scenarii cu „accidente istorice”. Cele din urmă ne îndeamnă mereu să gândim altfel decât… liniar.

Faptul că Europa Occidentală a stat foarte liniștită pe un scaun comod și nu s-a uitat către est, iată, a fost o greșeală, pe care noi am anticipat-o. Faptul că Republica Moldova s-a uitat către România a fost o mare reușită, pe care noi, iarăși, am anticipat-o.

În termeni de comunicare, fiecare dintre participanți ar trebui să înțeleagă, să-și înțeleagă rezultatul, să ceară o analiză, să fie îndreptățit să facă afirmații în urma acestor analize. 

Piața mondială a vinului este, în continuare, în tensiune: scade producerea și vânzările, se schimbă stilurile… La ce trenduri ne așteptăm în 2026, mai ales, în regiunea noastră?

Faptul că trăim o comprimare a consumului, nu e ceva de mirat, nu ține neapărat (sau nu 100%) de conjunctura economică și de turbulențele internaționale din plan politic și de efectele războaielor ci, pur și simplu, e vorba de latura cea mai gravă, semnalizată de ani de zile și de mine și prin intermediul VINARIUM: ruptura totală (și știu ce spun) de tineret. S-a încercat cu tot felul de glumițe, „confecții de marketing” (marketingul are două sensuri; de lucrul ăsta s-a uitat) care nu au constituit comunicarea normală pe care ar trebui s-o avem cu tineretul, pe care ar fi trebuit s-o avem cu cu tânăra generație. Așa că, din punctul ăsta de vedere, lucrurile nu pot arăta foarte bine, iar reacția producătorilor de a se ascunde, de a se recalibra „din cauza crizei” pe anumite cheltuieli de comunicare, nu e un pas fericit. Dimpotrivă, acum este pasul obligatoriu de ieșire la atac, cu zgomot, cu idei inspirate, cu renunțarea la prejudecăți, cu acceptarea greșelilor, cu formarea de noi alianțe, chiar când credeai că tu ești Zeus pe pământ. Până și El avea nevoie de întregul Olimp …

Da, tiparele de viață se schimbă, la fel și cele de cumpărare și chiar trebuie să avem în vedere inclusiv multiplicarea ocaziilor de consum, mărirea numărului de oportunități pentru „întalnire”, noi abordări, declinări inclusiv în băuturi de bar a unor vinuri.

Sunt subiecte pe care le-am abordat de cel puțin 20 de ani, dacă nu mai mult, și care au fost tratate de multe ori în minor, pentru că piața mergea cumva de la sine. O spun foarte clar, piața vinului poate să se blocheze de tot, iremediabil, ireversibil. Ca și cum problemele n-ar fi fost suficiente, mai apar și „ambrabureli” legislative.

De ce ar trebuie o vinărie din Moldova să participe la Vinarium? Și de ce un consumator trebuie să țină cont de medalia Vinarium?

Să plecăm de la spiritul colectiv de muncă și… de luptă (pe care le apreciez)! Așa că ajungem și la subiectul de ce ar trebui o vinărie din Moldova să participe la VINARIUM?

O dată pentru că este o competiție atașată unei piețe sănătoase, bune, probabil una din piețele centrale pentru producătorii de vin cult din Republica Moldova. A doua oară pentru că doar prin acțiune colectivă se pot corecta anumite anomalii de receptare, de strategie. Wine of Moldova arată că nu greșesc în afirmații. Dar, întotdeauna este nevoie și de alianțe.

Și chiar dacă există tentația normală, firească, de încurajat, pentru acces la țările nordice, pentru Japonia, pentru, eu știu, Statele Unite, piața românească trebuie cultivată în continuare, susținută, consolidată și asta n-o poți face decât flatând cumva publicul de aici, arătându-i că ești solidar cu valorile acestei piețe. Cum spuneam mai devreme, nu este elegant (să spunem elegant!) să pui pe vinuri moldovenești pentru piața din România medalii de „mărgeluțe colorate”, când ai la dispoziție judecata cumulată a zecilor de specialiști VINARIUM. Vinăriile trebuie să vadă în VINARIUM avanpostul luptei lor pentru o piață generoasă!

Începi prin a arăta că-ți pasă de produsele din acest spațiu cultural comun cu Republica Moldova, chiar dacă statalitatea impune (încă) o frontieră.

Apoi, ar trebui pentru fiecare producător din Moldova concepută, activată, urmărită și folosită o campanie de explicare a acestor rezultate și inclusiv a diferențelor dintre un concurs OIV, VINOFED și iată, mai nou, din 2026, unul girat și de către Uniunea Internațională a Oenologilor (mare reușită!) și alte concursuri care nu au nici pe departe aceste rigori pe care le are VINARIUM.

Mai apare și comparația (nefericită și neconcludentă): 

Vinurile X au luat „acolo” o medalie și uite, la VINARIUM n-au luat. Păi, n-au luat pentru că este un alt tip de concurență, iar tu Andrei, ca jurat, poți confirma că oamenii care vin în juriu sunt bine pregătiți și pe foarte mulți dintre ei îi întâlnești la competiții importante în lumea asta. Dar aici… există două supervizări deasupra. Vrei să vorbim despre cele unde nimeni nu poate controla câte premii se dau?… sau cum? Cu alte cuvinte, medalia VINARIUM chiar este prețioasă. Cum spunem noi „în semn” sau „însemn” de prețuire… 

Așadar, Moldova trebuie să își găsească resursele de a fi aici, de a se împrieteni cu generația tânără, fiind poate mai flexibilă decât alte state. Trebuie s-o spun: vinurile moldovenești încă stă bine în dialog cu cei din segmentul 25-35 de ani. Pe de altă parte, trebuie să găsească și să folosească în locul unor termeni amendabili ca „soiuri autohtone”, când se vorbește despre Feteasca Regală, de pildă, nu știu, termeni mai puțin întrebuințați, dar mai aproape de realitate, „soiuri din spațiul cultural / etnic comun”. „Comun”, dacă încă există frica de fi folosit cuvântul „românesc”. 

Mai mult, mi se pare, și datorită costurilor logistice foarte mici, la fel ca și cele participare, că este foarte logic și firesc ca vinarii moldoveni să se bucure de proximitatea VINARIUM. 

Aș îndemna către a-și trimite toate probele pe care le au în portofoliu, tocmai pentru o încadrare corectă,  pentru planuri de viitor bazate pe realitate.

Chiar și vinurile medaliate în anii anteriori ar trebui retrimise pentru a vedea care este evoluția sau măcar percepția specialiștilor acest sens.

Sper ca prin noile schimbări din Republica Moldova, a propos de centrul de cercetare de la Universitate despre care am auzit, să putem continua, poate chiar mai bine decât în România, anumite cercetări, ajungând la rezultate care să permită o componentă de jurizare mult mai obiectivă și anume cea necenzurată conștient, rezultatul unui „brain mapping”.

Medalia VINARIUM și-a crescut bine notorietatea, sonoritatea este foarte bună.

Să nu uităm că, în sine, ca brand, VINARIUM este destul de nou, dar în momentul de față, în lumea specialiștilor internaționali, inclusiv a achizitorilor, cred că are o forță notabilă, cu mult mai mare decât a unor branduri de case vinicole. Așadar, ar trebui să ne folosim de acest vector.

Care sunt prognozele Dvs privind evoluția pieței în 2026: în lume, dar și în context regional?

Am spus mai devreme, poate fi o contracție destul de puternică, alarmantă chiar, dar în același timp e un moment în care am putea face apel din nou la imaginație, am putea fi, poate constrânși de împrejurări, mai ofensivi, mai neîngăduitori cu cei care inhibă consumul de vin. Din păcate, aceștia sunt o grămadă. Trendsetteri, influenceri care, în moda asta absolut de neînțeles, inhibă consumul de vin, punându-l la un loc cu alcoolul tare sau cu berea. N-am nimic nici cu alcoolul tare, nici cu berea, doar că acestea nu sunt reglementate prin legi speciale, așa cum este vinul. O spun cu toată seriozitatea și cu toată responsabilitatea că nu vinul ne face rău la sănătate sau, ca să reformulez, haideți să dăm deoparte tot ceea ce înseamnă poluare, apă rea, hrană proastă, chimizarea pe care de care avem parte, să dăm deoparte mobilierul, hainele sintetice, tot ce emană substanțe nocive, să ne ferim de toate radiațiile,  undele, microundele, GSM-ul, medicația alopată plină de substanțe, microplasticele (închiderea și deschiderea fiecărui filet de PET înseamnă o otrăvire) și, după ce le dăm pe toate deoparte, îl întrebăm pe Iisus Hristos dacă ne-a păcălit în privința legământului pe care l-a făcut cu noi prin vin. Să fim serioși, nu vinul stă la baza unor necazuri de sănătate, dar noi suntem mult prea înțelegători cu cei care propagă aceste lucruri și de aici ni se trage răul. Tinerii din ziua de astăzi – influențați – spun scurt, „nu mai beau alcool” și în chestia asta intră și vinul.

Ei sunt intrați în această pseudo religie a veacului, care evident că este o fantasmă, o prostie care neagă însăși realitatea. Avem și noi în România medici care spun ad literam că dacă bei vin, mori. Urmând „calea”, tinerii abstinenți, însă, bat recordul la dependența de… psiholog!

Haideți să ne uităm puțin, nu-i așa că ne plac bătrânii aceia din Franța, din Spania, care joacă petanque la 80 de ani,  americanii pe care îi vedem la 90 de ani cu vapoarele acelea imense care fac croaziere în jurul lumii? Ne plac, nu-i așa?!

Ei, oamenii ăia, să știți, beau vin, și nu puțin. Și au băut toată viața. O spun iarăși statisticile, nu o spunem noi.

Și sunt sănătoși, inclusiv la minte. Ideea este că oamenii de știință n-au putut, cu toate cunoștințele lor, să facă un organism viu.

Organismul viu nu este format din A + B, din 1 + 1. Mai există ceva. Și acel ceva ei nu știu să-l dea.

Este vorba de socializare, de bucuria de a trăi. Vinul este principalul suport pentru așa ceva și îndrăznesc să spun chiar și pentru sănătate.

„În vin este adevărul” nu e despre bețivăneală.

Ei, discursul ăsta ar trebui reluat, dar cine s-o facă?

Marketerii care vin din tot felul de alte domenii de activitate și care, cum spuneam, pun „buline” îndoielnice pe sticle și li se pare că e o realizare pentru cramă?  Trebuie cu toții să știm nivelul de educație la care am ajuns în ceea ce privește vinul, să ne reevaluăm și să luăm serios cartea, realitatea și colaborarea. Unul știe una, altul știe alta, numai în felul ăsta -sinergic – putem trece criza care inevitabil ne va lovi. …dar dacă nu facem această comuniune, ne va lovi nu doar inevitabil, ci și ireversibil.

Moldova și-a propus un scop ambițios: să adere la UE în 2028-2030. La ce schimbări trebuie să se aștepte industria vinului?

În momentul de față, datorită negocierii mai vechi făcute de România (Cioloș), Moldova e cu vinul  aproape de Uniunea Europeană. Va avea, sigur, accesul la piață în mod nemijlocit, nu va mai fi considerat export, ci comerț intracomunitar, cu regulile de rigoare, cu concurența care există și în momentul de față din din partea marilor puteri vitivinicole, dar care sunt ușor închistate, ancrasate în șabloanele lor, cauză pentru care  există toate posibilitățile de a fi surclasați pe anumite segmente sau pe anumite produse. Moldova oricum are obligația sau șansa de a valorifica produse finite cu valoare adăugată mare.

Vinul este unul dintre ele. Ar mai putea face multe alte lucruri, pentru că teritoriul este suficient, populația este destul de mică.

Da, asta ține și de un „rulaj” al noului tipar de organizare politică, de asumare a existenței unor structuri suprastatale. Din păcate, Statul Român care ar trebui să fie un model, are inconsecvențele sale, devenite, prin recurență, „clasice”. 

Dar, lucrurile astea se învață.

Și, dacă România a greșit uneori (și a greșit!), aceste greșeli pot fi astăzi ocolite și prin solidarizare cu producătorii din România, chiar dacă pare curajoasă această afirmație.

Eu cred în continuare că aderarea e o cale foarte bună și cred că lupta la baionetă pe care Republica Moldova a dus-o până acum a dat rezultate. În plus, de acum încolo, aportul științelor avangardiste ar putea s-o ducă și mai departe și cred că Moldova are puterea și „elasticitatea” de a face aceste lucruri. Noi suntem pregătiți pentru lucrul în comun.