O călătorie de vis la Concours Mondial de Bruxelles

Două avioane, un tren de un confort excepțional pe ruta Geneva — Aigle, după care urcăm într-o mocăniță extraordinară de 2 vagoane, ce ne duce la 1300 de metri în munți. Încă n-am ajuns bine la Concours Mondial de Bruxelles, dar așteptările mele sunt deja întrecute.

Suntem cazați într-o cabană extraordinară, într-un sătuc pe nume Leysin, aici Alpii respiră cu oxigen, iar localitatea va face parte din programul Jocurilor Olimpice 2020. Fiecare cameră are unul sau mai multe geamuri cu view pentru Instagram. Toate aceste priveliști sunt importalizate cu telefonul din geamurile unei singure case și ele nu redau nici pe jumate atmosfera trăită live.

Coborâm a doua zi la Centrul Mondial de Ciclism din Aigle, transformat peste noapte în capitala mondială a vinului. 350 de experți în vinuri din toată lumea, 64 de comisii și 9 150 de vinuri jurizate timp de trei zile! Un show de talie mondială pe nume Concours Mondial de Bruxelles.

Când intrăm în sală, pe fundal cântă „We are de champions” de Queen și, de emoții, ți se face părul măciucă. Cu 10 ani în urmă scriam despre acest concurs în calitate de jurnalist; să-mi fi treacă prin cap atunci că voi ajunge să jurizez aici?!

Sunt în echipă cu niște colegi de aur din Franța, Belgia, India, Elveția și Cehia. Pe fundal este și mândrul tricolor.

Infrastructura unui asemenea eveniment este fascinantă — peste 1500 de pahare care lucrează simultan, aproape 100 de sommelieri, zeci de oameni din IT și echipe tehnice. Să vezi cum se toarnă simultan, la primul gong, zeci de vinuri este uimitor! Ce-ți mai trebuie pentru emoție? Să descoperi un moldovean printre oamenii care supervizează echipele de voluntari. Îi zice Radu Botnari și face performanță la Swiss Hotel Management School (din păcate, așa cum eram prins de lucru, nu am putut să-i fac o poză).

Multă lume înțelege cuvântul „beție” când se gândește la un așa concurs. Mai repet o dată: nici unul din cele 50 de vinuri degustate pe durata unei zile nu este înghițit. Degustăm, comparăm, punctăm. Degustăm, comparăm, punctăm. Degustăm, comparăm, punctăm.

Rutina este întreruptă la un moment dat de un nou motiv de vândrie: sommelierul Mihai Druță din Republica Moldova și Valentin Ceafalău din România iau premiul „Benchmark” pentru calitatea evaluărilor.

N-ar fi corect să zic însă că nu avem parte și de fun după muncă. Din contra! Mergem cu toții organizați în grupe pe la diferte vinării.

Admirăm peisaje extraordinare și vedem cu ochii proprii cum crește Chasselas, Garanoir, Gamay sau alte soiuri locale. Apropo, anume elvețienii au adus la noi renumitul soi Chasselas pe care îl știm ca „Șasla” sau „Șosla”. Iată cum crește el în patria sa.

Pe lângă vinării — și alte obiective turistice. „Vaporul cu care ne îndreptăm spre cetate e cu 5 ani mai „tânăr” decât Titanicul”, ne spune căpitanul și nu știu dacă ne încurajează tare cu această informație. Dar, tehnologia elvețiană funcționează ceas, așa că n-avem probleme.

Frumusețea este întregită și de bucate tradiționale, precum „cheese fondue” sau alte bunătățuri.

Trei zile de concurs se scurg ca o clipă de neuitat. Facem o poză comună cu degustatorii din Republica Moldova și România, alături de președintele Concous Mondial de Bruxelles.

Rezultatele concursului urmează să fie publicate în curând, iar noi suntem deja cu gândul la următoarea destinație — Brno, Cehia.