Moldova, în premieră la Bienala de arte din Veneția
O postare despre cum arta și vinul bun, dar mai ales oamenii, ne pot scoate în lume. Ca în povești, cu covorul zburător.
Supranumită „Olimpiada artei contemporane”, Bienala de la Veneția e cea mai veche bienală din lume. Prima ediție a avut loc în 1895. Spun această cifră nu întâmplător — în premieră, după 130 de ani, Moldova se așează în lista civilizațiilor culturale prezente aici.
Dacă vii pe apă, e vizavi de Hotel Grand Canale, iar dacă pe uscat – lângă Hotel Continental, la câțiva va pași de Ferovia, gara centrală din Veneția. Asta ca să vă închipuiți ce fericită amplasare are pavilionul nostru; poate chiar mai bună decât în Giardini sau Arsenale — locul unde sunt așezate pavilioane naționale, cele oferite încă în perioada interbelică — care sunt, totuși, mai departe de epicentrul Veneției.
Bienala atrage anual circa 700-800 de mii de vizitatori (publicul care cumpără bilete), în general, Veneția fiind vizitată de 20-30 mil de turiști.
E reprezentată aici lucrarea On the Thousand and Second Night (în 1002-a noapte) a artistului Pavel Braila.
Sunt cinci covoare propulsate de drone, sub cupola unei biserici fastuoase, datând din secolul XV, Chiesa dei Santi Geremia e Lucia.
Nu poți reda prin poze sau video atmosfera ce o crează zumzetul de drone (soldații îl asociază cu moartea; aud sunetul încă înainte de a vedea drona), pe fondul unui iconostas religios.
Covoarele sunt reprezentative pentru toată lumea; de exemplu, este unul marocan, cu aluzie la conflictele din Africa sau — unul cu motive persane — referindu-se la războiul din Golf. Este, bineînțeles, și unul cu motive tradiționale românești.
Cu toții am visat la covorul zburător în copilărie, iată că în 1002-a noapte, artistul sugerează că dronele pot folosi mai bine unui vis, decât războiului. Un mesaj puternic în contextul actual, care deja a atras atenția redacțiilor internaționale.
Aici, Pavel Braila dă interviu, prin ploaie, pentru The Guardian.
Pavel a plâns la lansare, am plâns și eu, dar și mulți alții prezenți. Din empatie, de emoție, pentru istoria pe care o trăim. Artistul a spus că și-ar dori, poate, o altfel de lucrare, dar contextul global actual te impune să vorbești despre ceea ce doare.
După inaugurare, s-au servit sarmale, plăcinte și, evident, vin moldovenesc. De Purcari.
La “pre opening” — prezentarea înainte de accesul publicului larg; eveniment dedicat jurnaliștilor, colecționarilor de artă și experților în artă — s-au format cozi la pavilionul Moldovei. Un semn fericit pentru debutul nostru la Bienală.
Pavilionul Moldovei va fi deschis până în noiembrie 2026. Veniți și vizitați sau transmiteți cunoscuților, e o ocazie să mai ieșim în lume.
Moldova poate când vrea.
