Lecții de la maestrul Guido

Am avut ocazia să fac cunoștință ieri cu renumitul bucătar italian Guido Mori, director didactic la școala de artă culinară Cordon Bleu din Florența și docent la școala de bucătărie ALMA. Maestrul a ținut un master class de eno-gastronomie italiană la Fourchette Gourmet, iar de luni urmează să predea bucătăria timp de o săptămână la Universitatea Tehnică din Moldova.

Întotdeauna m-au fascinat oamenii mari care pot să fie simpli. Este și cazul domnului Guido Mori, care pe lângă bucătărie se pricepe extraordinar la vinuri. Ah, ce ne lipsesc astfel de specialiști în Moldova! Deși se anunțase din start o simplă degustare de cașcavaluri și vinuri, am avut parte pe parcus și de un master class de gătit, derulat chiar în mijlocul magazinului. „Cipollina” se pune în rissoto fără probleme, însă, dacă o ardem, o aruncăm drept la gunoi, dar nu în cratiță!

Am asistat la zeci sau sute de degustări, master classuri, seminare, etc și încă n-a fost niciunul în care să nu învăț măcar ceva. De la evenimentul de ieri am venit cu câteva lecții învățate de-odată.

De exemplu, că foarte puține salamuri se asociază cu vinurile albe. „Din combinație de aciditate și grăsimi se face, de regulă, săpun. Vă place gustul săpunului?!”, a întrebat retoric domnul Guido. Dacă vă întrebați ce salam s-ar preta, totuși, cu un vin alb, poftim răspunsul: un salam de rață, nu foarte gras.

Pinot Noir-ul poate fi combinat, atât cu cașcavaluri, cât și cu salam, fiind printre vinurile cele mai tolerante în acest sens, care împacă mai multe gusturi de-odată. Nu degeaba i se mai zice preferatul sommelierilor. O altă noutate pentru mine: nu e bine să combinăm nucile și salamul cu vinurile slab corpolente, ele abrup gustul vinului.

Cașcavalurile din lapte de vacă se asociază mai degrabă cu vinuri albe, în timp ce grăsimea din lapte de capră se combină mai bine cu vinuri roșii corpolente. Încă o lecție: nu e bine să păstrăm mult timp cașcavalul în vacuum. „Cașcavalul este un organism, i-an, închipuiți-vă cum s-ar simți organismul dvs dacă ar fi înfoliat în vacuum?!” Italienii ăștia vorbesc despre mâncare cu suflet, la propriu și figurat.

Am degustat patru vinuri italiene, cu diferite combinații de salam și cașcavaluri, ca să-i potrivim fiecărui perechea. „Aglianico — un vin care poate fi comparat cu un tânăr ce se distrează zgomotos, expresiv, dar adoarme prea repede”. O modalitate extraordinară de a spune despre un vin că are post gust scurt, nu-i așa?!

Parmigiano se asociază cel mai bine cu Prosecco. „Apropo, aveți spumante foarte bune la Cricova, metoda tradițională”, a remarcat maestrul.

Primitivo di Manduria, evident, nu i-a lăsat indiferenți pe cei prezenți la eveniment, în timp ce eu am rămas impresionat de un Barbaresco 2012 — un vin de o eleganță extraordinară. Costă 250 de lei la Gourmet și merită fiecare bănuț.

Iar dacă vreți vă desăvâșiți experiența gustativă, asociați-l cu un salam cu trufe.

Mulțumim maestrului bucătar și magazinului Fourchette Gourmet pentru experiența de ieri, cu siguranță, ne-am mai dori astfel de evenimente!

 

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: