Un reportaj din patria Prosecco
La sfârșitul săptămânii trecute, am avut ocazia să fac o scurtă vizită în Conegliano și Valdobbiadene — patria renumitelor vinuri Prosecco. Primul popas a fost la Giotto Consulting, un important centru de cercetare și studiu din zonă.
Suntem aproape de Treviso, la circa 70 km de Veneția. Birourile și laboratorul sunt găzduite într-o casă de la țară — un fost hambar de grâne — renovată ecologic, înconjurată de verdeața dealurilor din Treviso.
Nu întâmplător am ales locația: anume acest institut consultă grupul Purcari de aproape 20 de ani. „Earth listener” este sloganul institutului, adică „ascultătorii pământului”.
Nu poți scăpa un dram de invidie albă atunci când vezi frumusețea pe care o admiră din birou acești oameni. Dar, dincolo de romantică, se vede o muncă profundă în laborator; zeci sau poate sute de analize zilnic, precizie, știință și multe proiecte de cercetare: în Prosecco, în Moldova, Georgia sau multe alte destinații în care Giotto „exportă” expertiză.
O scurtă întâlnire cu Federico Giotto, fondatorul institutului, omul din spatele multor (r)evoluții de la Purcari. Ne cunoaștem demult și fiecare discuție cu dumnealui e o incursiune în enciclopedia vinului.
Sunt preluat de un alt colaborator al institutului, Federico Piretta, care mă provoacă cu o excursie pe „strada del Prosecco”, în Valdobbiadene. Cum sunt aranjate colinele, cum are loc recoltarea (bineînțeles manual), care sunt presiunile schimbărilor climatice — temele de discuție se înșiră cursiv ca pantele și colinele din patrimoniul UNESCO.
La prânz, însă, discutăm mai mult despre trendurile din Moldova. Federico Piretta e mai des aici decât acasă. Mai puțin lemn, mai mult terroir, noutăți și experimente la Purcari. Îl întreb despre o curiozitate pe care am văzut-o în cadrul ultimei vizite cu jurații CMB la Purcari și-mi zice că tocmai el e protagonistul cercetării: vom vedea în curând o nouă expresie a celebrului Alb de Purcari.
Republica Moldova a dublat, anul trecut importurile de spumant (până la o sesizabilă cifră de 6 mil de euro), iar Italiei i-a revenit 75% din plăcintă (aici am făcut o analiză mai detaliată). Dar, calitatea pe care o întâlnesc acasă e departe de ceea ce degust pe loc.
Mergem mai departe la Sorelle Bronca, un faimos mic producător de Prosecco din regiune.
Între Conegliano și Valdobbiadene, între Munții Dolomiți și Marea Adriatică, pe dealuri înalte și abrupte unde este greu uneori și să stai în picioare: aici vinul devine expresia unui teritoriu unic, recunoscut ca Patrimoniu Mondial UNESCO.
Antonella Bronca, una dintre „sorelle” (surorile fondatorare), ne ghidează o degustare unică. „Particelle” – fiecare sticlă de Prosecco este expresia unei parcele separate; e incredibil cum același soi, sub același soare, dă gusturi diferite datorită solului diferit.
Dacă aveți ocazia, încercați acest Prosecco — extra brut Particella 232 — unul dintre cele mai bune pe care le-am gustat vreodată.
Ei cum fără moldoveni în Italia?! Schimbăm o vorbă în română cu doamna Vera: a venit de mult timp aici și, mai nou, face diferite munci prin vinărie.
Iar pe monitor, în video de prezentare al companiei, îmi apare din nou Federico Giotto: semn că-i om mare aici.
La finalul turului, poposim în Cartizze — vârful piramidei și cea mai scumpă apelațiune în Prosecco. Scumpe atât vinurile, cât și viile. O sticlă ajunge ușor la 25-30 de euro, iar hectarul s-a vândut chiar și cu 2 mil de euro.
Am mai văzut undeva așa „jucării” scumpe. Ah da, la Purcari.
Pdc Cartizze se află în inima pentagonului, cu doar 15 000 de sticle de Prosecco pe an. „It’s a must” de încercat primul și singurul deocamdată Cartizze brut certificat ecologic.
E recomandabil s-o faceți în vie. Fără substanțe chimice sintetice în vie, cu un „view” de neuitat.
În 2024, producția Prosecco DOC a atins 660 milioane sticle, cu o creștere de 7% față de 2023, având o valoare estimată de 3,6 miliarde euro.
Încă nu avem așa ceva în Moldova, dar tare ar fi bine să fie. Vă spun sincer.
