Fine Wine Marathon: 50 vinuri până la amiază + 5 km după

Am avut o provocare grea azi: să degust până la amiază 50 de vinuri la International Wine Contest Bucharest (IWCB), după care să alerg 5 km în parcul Herestrău din capitala României. Am văzut veverițe – detalii mai jos.

Să începem cu începutul: la ora 9, la centrul cultural ARCUB din București, a demarat a treia zi de degustări la IWCB – cea mai mare competiție de vinuri din Europa de Sud Est. Am avut mare noroc până acum: mi-au nimerit seturi interesante de rose, dar și o ediție specială de vinuri vintage (cel mai vechi, din 1974).

De fapt, de ce am combinat degustatul cu alergatul azi? Chiar dacă anterior am mai povestit că degustarea la un concurs nu presupune beție, mulți prieteni și comentatori fac în continuare apropouri în acest sens. Cum așa, să bei 50 de vinuri pe zi?! Ei bine, e un test important, de etică și aritmetică, pentru orice jurat, să aprecieze corect un vin. De asta, NICI un vin nu am înghițit, toate au fost doar apreciate la arome, plimbate prin gură și scuipate (uneori cu regret).

În comisia din care fac parte sunt jurați din România, Croația, Bulgaria și Franța. În mod normal, ești privit cu suspiciune atunci când notele tale aberează față de media comisiei. Este considerată normală o abatere de 5 puncte, deși nu este o regulă de fier. În linii generale, jurizăm cam în unison în comisia noastră (nota mea față de medie – în paranteze). În stânga este blurat codul vinului (că nu pot publica chiar tot ce se întâmplă): atunci când jurizăm cunoaștem doar anul și atât.

La unele concursuri se dezvăluie și soiul (componența cupajului), aici – doar anul. Așadar, judeci vinul „dezbrăcat”, fără etichetă, fără marketing – doar calitățile sau/și defectele.

După ce am făcut munca pe azi, împărțim impresii cu restul juraților, deja cu etichetele deschise, când nota nu mai poate fi influențată. Mai degustăm unele vinuri încă odată, am fost oare obiectivi? O dilemă etică te apasă tot timpul.

După degustarea de vinuri, am băut o jumătate de bere. De la atâtea vinuri, ți se face oarecum acru pe suflet și se cere o bere pentru a normaliza aciditatea din gură. În plus, mă simt ca o broască după degustare: miros și gust vinuri, iar volens-nolens, creierul crede că bei alcool și te îndeamnă să bei și apă pentru hidratare. În plus, cu apă clătești gura după vinuri, mai ales cele roșii. Cred că am băut vreo 2 litri de apă în decurs de două ore. Gata, am degustat și discutat vinurile, mâncăm și mergem ca să fugim.

Am fugit 5 km prin Herestrău. Și am văzut veverițe, la propriu, nu la figurat.

De fapt, eu sunt novice la alergat. Ion Luca a fugit dublu – 10 km – așa are el o tradiție să alerge distanța aceasta în fiecare oraș pe care îl vizitează. Herestrăul este un loc simbolic – de aici a început proiectul lui și iată că aici face cursa de acest fel cu nr 50! Eu nu mai pot de mândrie cu ale mele 5 km, cred că la el satisfacția e dublă.

La hotel am ajuns viu, nevătămat și foarte bine dispus. Deci: 50 de vinuri + 5 km, se poate!

Dar, pe lângă degustare, vinurile mai trebuie și băute (cu măsură!). De asta ne vom ocupa diseară, la un pahar de vorbă cu doamna Elizaveta Breahnă de la ONVV. În două zile am aflat de la dumneaei lucruri pe care nu le înveți din cărți. Socializarea cu jurați și profesioniștii vinului din diferite țări – cred că este cel mai mare atu al concursurilor de vin.

Vom degusta vin din plăcere și moderat, pentru că mâine mai avem o provocare: încă 50 de vinuri, la ultima zi a IWCB!