Din culisele Berliner Wein Trophy: patru zile a câte 50 de vinuri

Am făcut parte, în perioada 2-5 februarie 2017, din juriul internațional al Berliner Wein Trophy – cea mai mare competiție de vinuri din lume (sub patronajul OIV). Am avut de degustat patru zile a câte 50 de vinuri pe zi. Mulți au înțeles greșit că asta ar însemna o beție: de departe nu este așa, iar pentru a vă convinge, voi publica câte ceva din culisele concursului.

200 de jurați din peste 30 de țări sunt împărțiți în comisii a câte 6 oameni, de regulă, națiunile se amestecă cât mai mult posibil, ca să se evite orice fel de discuții în limba maternă. Am fost trei jurați din Moldova în concurs și, evident, că am fost separați în comisii diferite. La mine în comisie: Germania, Portugalia, Italia, Bulgaria, Moldova.

Ion Luca de la crama „Carpe Diem”, în timpul unei pauze între flighturi. Cât timp restul se odihnesc, el e ocupat să facă ordine în hârtii: președintele de comisie are împuterniciri suplimentare și este, de regulă, un om experimentat la concursuri.

Dan Prisăcaru de la vinăria MinisTerrios, de la atâta adulmecare non stop a început să miroase și pixul.

Potrivit regulamentului, o comisie are dreptul să deguste cel mult 50 de vinuri pe zi. Vinurile sunt împrărțite pe „flight-uri”, a câte 16-17 vinuri. Fiecare jurat are un set de ustensile: 3 pahare curate, o scuipătoare, apă, un catalog cu fișele de punctare, un pix și hârtie pentru notițe.

Așa arată fișa de evaluare a OIV. Punctăm pe rând pentru aspectul vizual, arome și gust. Nu avem dreptul să vorbim și să schițăm gesturi aprobatoare și viceversa până nu termină toți membrii comisie de punctat. După ce notele au fost puse, putem să schimbăm câteva comentarii, mai ales dacă este diferență mare între puncte. Dacă ai pus marea medalie de aur în timp ce restul 5 nu au dat nici argint, ar trebuie să justifici evaluarea ta. Nu după principiul „îmi place mie așa”, dar ce defect este în vin dacă l-ai depunctat atât de mult. În cazul de față, avem un vin cu medalie certă de aur – 88 puncte. (82 – 85 înseamnă argint; 85 – 92 aur; +92 – marea medalie de aur).

Așa arată catalogul fiecărui jurat – orice filă înseamnă un vin; respectiv, atâtea vinuri vor fi evaluate timp de 4 zile. Fiecare „flight” începe cu un vin de inițiere: toți jurații îi pun o notă (care nu se ia în considerare în concurs), pentru ca să calibreze membrii în aprecierile lor. Se discută minima și maxima, că să înțeleagă toți dacă sunt pe drumul cel corect și, eventual, să-și ajusteze „generozitatea”. Același vin de inițiere se va regăsi ulterior în flight și ar fi tare ciudat dacă la inițiere i-ai dat 90 de puncte, iar ulterior – 70.

Tot ce știu jurații despre vin este soiul și anul recoltei. Toate vinurile sunt servite în orb, astfel ca eticheta să nu influențeze în niciun fel. Avem aici un flight cu vinuri aparent spaniole.

E mai mult sau mai puțin clar când este vorba de soiuri indigene, cum ar fi Rara Neagră, de exemplu, că este numită așa doar în Moldova. Sau soiul Agiorgitiko din Grecia.

Dar, ia și ghicește aici, ai în pahar Cabernet din Franța, Chili, California sau, de ce nu, China?!

Nici un vin nu este băut, totul se duce în scuipătoare după aprecierea senzorială și organoleptică. Credeți-mă pe cuvânt, nu este un lucru deloc ușor, spre sfârșitul sesiunii de degustare doare gura de la atâta excitare a papilelor, iar creierul obosește. Trăiești un fel de emoții ca la examen, la care culmea (!) ești în același timp și studentul, dar și examinatorul. Notițele mele de la un flight: din școală nu am făcut atâta matematică. Și nu sunt doar niște cifre mecanice, la fiecare vin pui mintea și sufletul în mișcare, e până la urmă o judecată a produsului și tare ar fi nedrept să apreciezi superficial un vin care merită medalie.

Pe lângă multă apă care se bea în timpul degustării (pentru a clăti gura), pe masă este doar pâine. Și aceasta funcționează ca o „radieră” gustativă, mai ales dacă ai avut un flight cu vinuri roșii grele, taninoase.

Nu exagerez deloc când spun că la sfârșitul sesiunii de degustare ieși stors ca o buretă. Ești norocos dacă ai în flight vinuri bune. Când vine unul fără nicio medalie, ți se înăcrește sufletul, dar asta-i situația. Iată un flight de rose-uri, atât de diferite la aspect, dar bune majoritatea în felul său. Și este o ocazie unică să evaluezi și, totodată, să înveți ceva nou: stluri diferite, lumi diferite, etc.

Unii jurați își păstrează în pahar vinul care le-a plăcut cel mai mult. Va fi servit după încheierea degustării, la prânz și acesta va fi primul vin servit pe parcursul unei zile. Atât, nici 50 de grame de vin. Totodată, unii jurați își permit după finalizarea degustării o bere: ea, fiind bază, ajută la restabilirea PH-ului în organism de la vinurile cu aciditate mare.

La sfârșitul degustării, jurații vor face neapărat o poză de grup împreună cu sommelierul care a deservit masa, așa e tradiția.

Iar spre seară, vor avea timp pentru delicii culinare, vizite la muzee sau diferite atracții turistice. Dar, petrecerea nu va fi mare – mâine este o nouă zi de muncă și vinurile trebuiesc apreciate cu capul limpede.

O parte din vinuri sunt puse în hol după terminarea degustărilor, aici jurații pot discuta deja neformal vinurile cu eticheta deschisă. Poftim, așa am aflat eu că am degustat niște Caberneturi din China, mai nou, au și ei chateauri și vinuri foarte bune.

Berliner Wein Trophy este la 21 ediție și este considerat unul dintre cele mai stricte concursuri de vinuri din lume. La ediția de iarnă, au fost înregistrate peste 6000 de vinuri – o cifră record în istoria competiției.

Au fost și vinuri din Moldova înscrise în concurs, vom afla rezultatele peste puțin timp.

Ca să închei cu ideea de la început: 200 de oameni au degustat vinuri timp de patru zile în Berlin și n-am văzut nici unul amețit. Amețit, nu vorbesc beat să fie! Mai dă Doamne și în Moldova așa ceva!

Comentează

comentarii

You may also like...

4 Responses

  1. 14 martie 2017

    […] Impresii din culisele Berliner Wein Trophy puteți citi aici. […]

  2. 24 mai 2017

    […] Din Republica Moldova, mai merge la jurizare doamna Elizaveta Breahnă (Oficiul Național al Viei și Vinului) și Ion Luca (Carpe Diem). Vom avea de degustat timp de 4 zile câte 50 de vinuri pe zi, iar după masă sunt programate vizite la vinării și master classuri cu vinuri românești. Dă-ne Doamne sănătate! (glumesc, vedeți aici cum e să „bei” 50 de vinuri pe zi.) […]

  3. 27 mai 2017

    […] fapt, de ce am combinat degustatul cu alergatul azi? Chiar dacă anterior am mai povestit că degustarea la un concurs nu presupune beție, mulți prieteni și comentatori fac în […]

  4. 31 mai 2017

    […] numărul de probe medaliate la 30% din total, așa cum recomandă și OIV (de exemplu, la Berliner Wine Trophy sau chiar același IWCB), Decanter dă medalii până la 70% din probe. Adică, aproape tuturor […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *