Guest post Diana Mihuță: Cică „vă provoc să scrieți despre vin…”

Am invitat pe Facebook doamnele/domnișoarele să scrie un „guest post” pentru blogul FineWine, în care să spună despe stările prin care trec atunci când consumă vin. Diana Mihuță a răspuns apelului; publicăm mai jos textul fără intervenții.

„Da chiar am să scriu. Am să scriu despre o dragoste de la primul gât de licoare. Dragoste pe care i-o port în suflet, cu gândul că-l voi întîlni curând, pentru măcar un pahar, sau două. Sunt modestă, mă mulțumesc cu puținul, dacă este de un gust și o aromă fantastică.

Îi zice SOLO QUINTA și e de la Recaș, România. L-am întâlnit într-un local pretențios, cu aere care-ți îndreaptă instant spatele și-ți unduie șoldurile. Restaurant Panoramic din hotelul Unirea din Iași.

L-am primit într-o sticlă cu picături reci pe ea, mi-a fost turnat într-un pahar înalt, cu pântec moderat și pereți aiuritor de subțiri. Era de un galben-auriu, cu reflecții ușor verzui, când mi-am băgat nasul în pahar am fost întâmpinată de o aromă proaspătă și dulce, cum numai floarea de salcâm la prima floare poate fi.

N-am rezistat prea mult. Mi-am umplut gura de vin, notele verzui de fructe de piersici și pere bergamote, poate un pic de gutui, sau poate mango. Recunosc, puțin îmi păsa de fiecare element în parte. El era pur si simplu bestial. E ca și cu blonzii, niciodată nu mi-au plăcut prea mult, dar uneori cu greu reziști tentației. Aici n-am rezistat. M-am lăsat cuprinsă de arome dulci, acel simț de aciditate a rămas undeva în urma tuturor senzațiilor.

Mi-am permis să-l savurez prelung. Priveam dusă spre panorama Iașiului și mă felicitam pentru momente de extaz.

Poate sunteți curioși să aflați ce avea acel Ceva al lui?

Păi uite, au himicit o formulă magică, compusă din Novac, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel și Chardonnay. Proporțiile sunt, desigur secretul casei. Are un echilibru perfect între arome, alcool și aciditate. Deși eu pot să scot doar sunete de extaz decât să-i zic că e un vin complex, catifelat și onctuos, cu o aromă intensă, corpolent, care-și păstrează calitățile pe final, și-ți lasă un postgust prelung de sâmburi de caise. O plăcere de clasă înaltă.

Se servește la o temperatură de cam 8/10 °C, nu-l insulți cu pahare nepotrivite, îi oferi un anturaj de brânzeturi semitari, deserturi cu piersici ori caise. Din carne, desigur îl însoțești cu ceva curcan la cuptor sau pește, ori potârniche.

Acest SOLO QUINTA merită să fie alintat, doar astfel își deschide toate laturile sale senzuale.”