Trei reguli de știut când servim spumant!

În mod paradoxal, iarna este apogeul de consum al spumantului în Republica Moldova, deși mi se pare anume vara cea mai potrivită perioadă pentru răcoritoarea băutură a nobililor.

Sunt mai multe motive de ce acum: temperatura de servire e mai scăzută ca la alte vinuri, alcoolul e mai mic, aciditatea – mai mare, e vacanță și se cere efervescență. Fie că aveți bal, nuntă sau botez, un spumant merge — la urma-urmei — și… fără motive!

Dar, sunt câteva reguli cruciale dacă vreți să primiți plăcere maximă de la bule.

1. Contează să fie rece. Dar, rece!

Majoritatea etichetelor sugerează o temperatură de 6-8 grade Celsius pentru un spumant, dar țineți cont: este temperatura de consum, nu de servire. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă 6 grade când îl luați în gură, nu când îl scoateți din frigider. Dacă ați setat frigiderul la 6-8 grade, să știți că până deschideți sticla, până turnați, până aduceți paharul la masă, cât mai stă în fața clientului – temperatura va crește exponențial. (Majoritatea frigiderelor de casă sunt setate la 7-9-11 grade, deci puțin pentru spumant).

Temperatura este cea mai gravă problemă pe care o întâlnesc în localurile din Chișinău, dar și în casele amatorilor de vin bun.

Ideal e să aveți frigiderul la 2-3 grade; să puneți sticla în congelator 30-40 minute înainte de a o deschide; sau să o păstrați în frapieră cu gheață cel puțin 1h înainte de consum. Păstrarea sticlei în frapiera cu gheață este obligatorie și pe durata consumului. Dacă paharul nu asudă atunci când ați turnat spumantul, înseamnă că ați ratat temperatura necesară.

2. Folosiți paharul potrivit

Sunt trei tipuri de pahare, tradițional, utilizate la servirea vinului spumant:

• Fluta
• De tip „lalea”
• Paharul pentru vinul alb tânăr

Fiecare își are avantajele și dezavantajele sale. Fluta va arăta mai bine jocul de bule (preferat în Champagne), în timp ce paharul pentru vinul alb obișnuit (utilizat mai des în Prosecco) va permite o sesizare mai bună a aromelor. Un bun compromis între ele poate fi „laleaua”.

Așa cum Hollywood-ul a popularizat șampania, în același timp, a vulgarizat tradiția de consum. Așa că nu folosiți paharul lui Leo di Caprio, cel cu cupa lată: nu veți simți nimic în arome și veți încălzi spumantul prea repede în palme.

3. Atenție le etichetă!

Mă refer atât la eticheta de servire, cât și la eticheta sticlei.

Spumantul trebuie deschis cu acuratețe (bubuitul e „mauvais ton”), din considerente etice și aritmetice. Sunt între 2 și 6 atmosfere în sticlă, iar dopul poate atinge o viteză de până la 40 km/h. Țineți atent dopul atunci când scoateți capsula și „muselet”-ul (sârma care ține dopul spumantului are, de regulă, 52 cm) și înclinați sticla la 45 grade, dacă ea începe a spuma brusc. La fel, turnați cu atenție vinul în pahare, ținând cont de efectul de spumare, ca să nu vărsați vinul pe masă.

Eticheta sticlei vă spune multe despre metoda de producere (champennoise sau Prosecco), despre alcool, nivelul de zahăr (natur, extra brut sau brut, demisec sau dulce), despre soiuri și producător, etc.

Și cea mai importantă regulă: spumantul trebuie să fie bun! Sper blogul Fine Wine să vă fie util în acest sens 🙂

Dacă v-a plăcut articolul, ați aflat ceva nou sau pentru oricare alte motive – sharuiți postarea, să știe și alții!