Odată-n Paşti se poate: incursiune în vinuri pastorale
Vorba asta „odată-n Paşti” e fix despre relaţia mea cu vinul de desert. Nu-mi place de obicei, dar servit moderat şi cu ocazie specială – odată-n Paşti, se poate! Aşa fiind situaţia, am mers la o degustaţie de vinuri pastorale, organizată ieri la Paprika Wine Pub.
În meniu am avut şase vinuri de desert: nu ştiu dacă cele mai scumpe, nu neapărat cele mai ieftine. Cu alte cuvinte, şase vinuri listate la Paprika Wine Pub. Aici fac o remarcă în adresa localului: nu ştiu dacă mai sunt restaurante în Chişinău care să aibă în meniu atâta varietate pe tipuri de vin şi pe producători.
Degustaţia a fost moderată de Mihai Druţă, preşedintele Asociaţiei de Sommelier din Moldova. Vă rog să atrageţi atenţia la nimbul de-asupra capului său, proiectat pe pod şi la lumina din spate. Vinul Pastoral e de vină 🙂
La tradiţionala rubrică de „likbez” vom spune că numele „Cahor” reprezintă o denumire de origine controlată în Franţa şi poate fi folosită doar de către francezi. Fix ca în cazul Champagne sau Cognac. Respectiv, toate denumirile gen Cahor, Cagor, Kagor, Cahors, etc. urmează să dispară din Moldova, dacă încă nu au dispărut. În plus, Cahorul original se face din 70% Malbec (30% Tannat şi Merlot), adică soiuri nu prea întâlnite la noi. Dacă un Cahors original este, de regulă, sec, la noi „kagorul” este un vin de desert, dulce, cu alcool ridicat. Cel mai des, pe colţul nostru de rai, „cahorul” se produce din Cabernet Sauvignon şi în mod oficial trebuie să poarte denumirea de „Pastoral” sau vin licoros. 5 din cele 6 vinuri degustate aseară au avut parametri similari de zahăr şi alcool: 160 g/dm3 şi, respectiv, 16% de tărie.
Primul servit – Cahor Pastoral – vin special de desert roşu 2011, produs de Vinăria Bostavan. 100% Cabernet Sauvignon, la culoare – roşu rubiniu intens, arome de fructe roşii, vişine răscoapte şi prune afumate.
A urmat Kagor (scris în rusă pe etichetă) şi Pastoral (scris în română pe contra-etichetă) de la Chateau Vartely. Mai deschis la culoare, condimente şi ierburi medicinale în arome, mai uşor în gust. Din păcate, pe etichetă nu este scris nici soiul de struguri din care a fost produs, nici anul producţiei, dar după nuanţele mai cărămizii pe margini am presupus că e un vin mai vechi.
A urmat vedeta serii – Cricova Prestige Patriarh 2009. Foarte catifelat în arome, nuanţe de lemn, prune uscate – 100% Cabernet Sauvignon, maturat un an în butoaie de stejar.
La gust – dulceaţa de cireşe negre amare – mă gândesc acum la acest vin şi iar mi se face gura pungă. Chiar dacă vorbim de un vin de desert. De altfel, a fost cel mai bun vin al serii, cel puţin pentru mine. Şi sub aspect vizual – cea mai intensă culoare, cu picioruşe elegante şi „leneşe” pe pahar.
După Patriarh a urmat Ţarskii Kagor de la Romaneşti – mai străveziu la culoare, arome înţepătoare şi un post gust scurt. Dar, bun în categoria sa de preţ. Despre preţ, apropo, la urmă.
Degustaţia de vinuri de Paşti s-a încheiat cu Purcari Pastoral 2013. În primul rând, vreau să remarc că este cel puţin etichetat ca la carte – Pastoral, vin licoros, anul producerii – fix aşa cum cere legea şi bunul simţ. În nas am simţit o rodie coaptă şi arome lactice, post gust mediu spre lung.
La sfârşit, am avut parte şi de un invitat special al serii – Cricova Magnific 2011, ediţie limitată, vin produs după o tehnologie specială. Nu-l pun în top pentru că-i din altă categorie de preţ şi greutate (17% alcool, 190 g/dm3, 250 lei), dar dacă vreţi să simţiţi gustul de coarne din copilărie – ăsta-i el.
Într-un final, topul meu de pastorale a arătat aseară cam aşa:
- Cricova Patriarh (circa 110 lei).
- Purcari Pastoral (circa 110 lei).
- Bostavan Cahor Pastoral (60 lei).
- Chateau Vartely Kagor Pastoral (60 lei).
- Ţarskii Kagor (50 lei).
PS: Sărbători luminate!
Disclaimer: Acest blog exprimă opiniile autorului în legătură cu unele produse comerciale. Autorul nu este degustator autorizat, nu lucrează în domeniu şi nu comercializează produsele descrise.
