Crame dintr-o altă Moldovă
Punct final la IWCB – cel mai important concurs de vinuri din Europa de Est. Juraţii şi-au spus astăzi ultimul cuvânt, iar în 5 zile urmează să aflăm cine sunt marii câştigători. Vă reamintesc, la competiţie au fost înscrise aproape 200 de vinuri din Moldova, din totalul de circa 1 500 de probe. 
Trebuie să vă spun că şi în afara concursului, juraţii au un program destul de interesant şi încărcat. În scurta şedere la Focşani, am avut ocazia să vizitez trei crame din Moldova de peste Prut. Casa Ochean – o afacere de familie condusă de Mariana Ochean – este una dintre ele.
Aici se organizează degustaţii într-un mediu natural extrem de plăcut.
Câteva soiuri locale, plus un cupaj destul de neobişnuit pentru noi: Fetească Albă cu Tămâioasă Românească.
După câteva vinuri degustate, a venit momentul de selfie. Domnul de lângă mine Cosmin Tudoran, Profu’ de vin de la vinosfera.ro.
Ia, uitaţi-vă, cât de frumos explică el ceea ce mă întrebaţi voi cel mai des: care-i cel mai bun vin?!
Să nu ne abatem de la temă: excursia continuă, graţie fondurilor europene, Crama Ochean are parte de tehnologii performante.
Un înalt membru al delegaţiei noastre remarcă: tehnologia e Made in Italy, dar denumirea sună moldoveneşte.
De la afacerea de familie mergem la Vincon Vrancea – unul dintre granzii producerii de vinuri în România. Fondant în 1949.
Se observă foarte bine aici combinaţia dintre trecut şi prezent.
În fabrică, reprezentanţii sectorului oenologic din Republica Moldova suspină: tot ceea ce vine cu sprijinul UE în România la noi se face cu resurse proprii şi credite mari.
Creativitatea debordează la Vincon Vrancea SA. Domnul sau doamna căţărată pe butoi, ţine în mână „nectar şi raze de soare în pahar”, dacă nu aţi înţeles cumva.
Butoaie vechi VS noi la Vincon, cam ca la Cricova noastră.
Trei vinuri degustate la Vincon, toate bune, dar cam scumpuşoare a mon avis: 8-10 euro.
Ultima vinărie vizitată şi cea mai impresionantă: Crama Gîrboiu. Vii tinere, plantate şi întreţinute corect. Un mare atu în condiţiile în care 75% din vin se face în vie, nu în butoaie.
În butoaie de stejar franţuzesc se maturează, probabil viitoarea, „bombă” de la Gîrboiu.
Roşu şi Negru în beciul Gîrboiu.
Apropo, surprinzător aflăm că oenologul şef de la Crama Gîrboiu este moldovean. Nu degeaba credeam eu că vinurile de aici sunt printre cele mai bune în România 😉 De altfel, moldovenii mai conduc vinificarea la Cotnari şi Ceptura, două companii de calibru mare în România.
Încă o tangenţă cu Republica Moldova descoperită în curtea de la Gîrboiu – sticlă importată de la Glass Container Company din Chişinău.
Fiica proprietarului – Livia Gîrboiu – „argint viu”, cum se spune la noi.
Surpriza serii – vinul din soiul local Şarbă – prima data în viaţă am degustat aşa ceva. Un soi semiaromat, încrucişare de Tămâioasă Românească şi Riesling Italian (ceva similar cu Viorica noastră, numai că altfel).
Acestea sunt, foarte pe scurt, cramele (care am reuşit să le văd) în Moldova de peste Prut. Nu-i zic „cealaltă”, că nu este.
