Vinul în restaurante: cinci probleme grave
Nu mă voi teme să fiu categoric: vinul trăiește o dramă în restaurantele din Republica Moldova. Sunt doar câteva localuri ce se pot mândri cu o bună servire a vinului și ele sunt, mai degrabă, o excepție de la regulă, decât o normalitate. Iată, cel puțin, cinci probleme, în opinia mea, care fac un mare deserviciu în serviciul vinului.
1. Prețurile mari
Într-un meniu aleatoriu de restaurant, vinul costă, cel puțin, dublu sau triplu față de prețul producătorului/distribuitorului. Am întâlnit cazuri când un Crisecco vândut cu 50 de lei la distribuitor costa 250 de lei în restaurant, adică – de 5 ori mai scump! Nu este vorba de un club de noapte sau restaurant de fițe, un local care să mândrește că e WineFriendly. Poți să te zbați la infinit să te numești WineFriendly, dar când cea mai scumpă bere (bună, de import) costă 65 de lei, iar cel mai ieftin vin local – 250 lei – e clar pentru ce va opta consumatorul.
2. Oferta redusă
Avem o țară atât de bogată în vinuri, atât de mulți producători, atât de diferiți și atât de… absenți în meniuri. Majoritatea restaurantelor preferă să lucreze cu 1-3 producători de vin: avem Purcari, Cricova și Chateau Vartely. Iar, dacă mai răsare un Fautor, Timbrus sau Gitana – e extraordinar! Dacă se afișează și mai mulți producători, e mare șansă să ți se spună: nu le avem în stoc. De regulă, sunt acceptați în meniu cei ce aduc „valoare adăugată” restaurantului, sub formă de ustensile branduite: pahare, umbrele, frapiere, frigidere. Este absolut normal să ți se servească un vin de Purcari, răcit în frapieră de la Vartely, într-un pahar de Fautor. Dacă tot „stimulează” producătorii de vin restaurantele, de ce să nu o facă organizat, în beneficiul comun, să avem peste tot un singur pahar, cel mai #WineFriendly?
3. Lipsa paharelor potrivite
Cred că ar fi vorba de peste 90% din restaurante care servesc vin în pahare de apă în loc de cele pentru vin. Nu pot să înțeleg nici în ruptul capului: de ce un restaurant se îngrijește să servească berea în halbe potrivite; ceai & cafea – în cește potrivite; cola – în pahare normale, etc?! Și de ce atâta ignoranță față de un pahar corect pentru vin?!
4. Să vă adăugăm gheață în pahar?
Să vă adăugați minte în cap! Să cumpărați, de exemplu, un frigider pentru vin. Că, pentru bere, cola și alte prostii v-a dus capul să vă pricopsiți cu frigider, iar vinul… va merge și cald! Bine, frigiderul de vin e scump, nu avem bani… Dar sunt wine cooler bags, vândute pe bănuți în Internet, stau la congelator, nu cer de mâncare, dar pot fi o soluție să servim un vin cât de cât ok.
5. Lipsa personalului calificat
E clar că nu toate restaurantele își permit să întrețină un somelier, dar măcar un chelner să trimiți la cursuri nu este de domeniul fantasticului. La cursurile organizate primăvara trecută de ONVV/Proiectul de Competitivitate al USAID, la prețuri simbolice, s-a înscris tocmai… un restaurant din Chișinău. Pentru că e mai simplu să ai un chelner care îți toarnă un vin oxidat cu atitudinea de maitre chef de restaurant Michelin.
PS: Nu sunt exagerat de critic, nu mă aștept ca fiecare restaurant să dețină decantere, Coravin, frigidere, pahare pentru fiecare tip de vin și bucate asociate corect la vinuri. Vreau doar un minim respect pentru consumatorii de vin. De fapt, de asta și suntem tratați așa, pentru că tolerăm. Mă bucur că în Chișinău apar vinoteci, unde servirea vinului este la un nivel mai înalt.
PPS: Evident, există și restaurante care sunt o excepție, care investesc în vinuri. Despre ele, voi scrie neapărat cu altă ocazie.
Lumea nu degusta, dar bea vin …, ca sa se imbete, asa ca astea sunt fite …, la fel si mananca … Sistemul din URSS nu presupunea „dolce vita”