Castel Mimi: între normal şi anormal

„Nu este normal ca la un castel (renăscut) în Moldova să cânte o formaţie ca Maşina Vremeni”, „Nu este normal ca la un astfel de eveniment să fie angajaţi voluntari”, „Nu este normal că Alternosfera anunţă iniţial că o să cânte, iar apoi – nu mai cântă”, „Nu e normal să fie percepută taxă la aşa eveniment”, „Nu este normal că vinul la deschidere nu se va turna gratuit”. Nu e normal!

O avalanşă de reacţii stârnite pe marginea evenimentului: Deschiderea Castel Mimi. Opinii subiective şi obiective – e firesc ca fiecare din noi să aibă o părere şi este extraordinar că fiecare şi-o poate exprima liber. Şi părerile cântăresc cu atât mai greu, cu cât mai argumentate şi documentate sunt. Şi mai admit o scuză naţională: atât de săraci (spiritual?), chinuiţi şi frecaţi ca neam suntem, că ne e mai pe plac anormalitatea decât normalitatea. Unde-i normalul, unde-i anormalul?! Stânga-dreapta?!

În 2016 se redeschide la Bulboaca o pagină din istoria neamului nostru. O pagină uitată, o pagină bombardată în război, o pagină pângărită de soartă, o pagină astupată cu „plitkă” sovietică, o pagină neglijată în independenţă. Dar iată că natura, războiul, regimurile, indiferenţa muuultor oameni nu a putut să ne rupă, până la urmă, această pagină din istorie. Şi iată că ea reînvie. Cu efort, chinuri, cheltuieli enorme – suportate de stat, ONG-uri, donatori, de noi?! Nu – de o familie. E normal? Eu zic că da – asta e normalitate.

Constantin Mimi – un personaj pe care renaşterea naţională, românii, ruşii, manualele de istorie, politicienii şi miniştrii Culturii l-au uitat. Că nu ne-a interesat un oarecare fost ultim guvernator al Basarabiei, un director al centralei BNR la Bucureşti, un om şcolit în Franţa care a telefonizat zemstva Tighinei, a construit calea ferată, a adus în Basarabia oile „Karakul” şi soiul „Aligote”, la urma-urmei, un om care a condus un automobil Ford în Basarabia. Totuşi, cineva nu l-a uitat şi face eforturi să-l readucă în memoria noastră colectivă şi scurtă. Nu e normal? Eu cred că da – asta e normalitate, să-ţi cinsteşti oamenii valoroşi din trecut.

Cristina Frolov – directoarea Castel Mimi. O absolventă firavă a ASE-ului de la Bucureşti care şi-a permis să sfideze anormalitatea. O doamnă care şi-a pus toată lumea în cap, încercând să demonstreze că istoria trebuie preţuită. Că a trebuit să se certe cu familia, cu firme care fac construcţie „ca la Moldova”. Fie că s-a lăsat cu lacrimi, cu mâinile date-n jos, cu nopţi nedormite. E normal ca o doamnă să schimbe bucătăria pe un şantier de construcţie? Să defileze pe un drum proaspăt asfaltat mai mândră decât pe orice podium din lume? Să-şi asume, probabil, cel mai mare proiect de restaurare pe care l-a văzut Moldova în ultimii 25 de ani? Eu cred că da – asta e parte din normalitate.

Cabernet Sauvignon Reserve 2012 – singurul vin moldovenesc premiat cu medalie de aur la concursul Mundus Vini 2016. Este flagmanul unei noi linii de vinuri a Castel Mimi care încearcă să facă un pas ferm spre vinuri de calitate. Este normal să apară, pe lângă Negru de Purcari şi Taraboste, un nou vin cu care să ne mândrim, pe care să-l punem în faţa celor mai pretenţioşi connaiseuri ai planetei? Eu cred că da – asta e normal. Şi e normal ca vinul bun să fie scump.

Pe 17 septembrie, ora 13.00, la Bulboaca, Anenii-Noi se (re)deschide Castel Mimi. Probabil, s-ar putea să fie multe lucruri neaşezate la locul lor. Poate chiar şi cu o bucată de şantier pe coastă – la un Castel nu se munceşte o zi, un an sau şase ani. Se munceşte tot timpul.

Dar, eu cred, că noi ca business, ca societate, ca ţară facem un pas spre normalitate. Ne vedem pe 17 la Castel Mimi!