O, mama Mimía!
E greu să uimeşti italienii cu un vin bun, ştiind că la albe ei rup cu Grigio şi Soave; la roşu ţin marca cu Chianti şi Amarone; iar la spumante îi dau bătaie cu Prosecco. Totuşi, Moldova are ceva ce Italia n-are. Ice Wine, cu care stăm drept. Semeţ ca biserica San Marco din Veneţia.
Aşa, deci. Vinul moldovenesc este luat pe cale pedestră cu asalt, pe asfalt…
Acostat pe cale maritimă, cu vaporetto…
Iar, pe canale, gondolierii fac ambuteiaj. Turistul din China nu ratează oportunitatea unei poze cu Mimi în perspectivă…
Aparatura chineză dă aşa un variant. 50 shades of Mimi. Cum spun veneţienii: 50 tonalità di Mimi.
În Veneţia, Mimi e bun la collazione…
Îl atacă chiar şi vrăbiile…
Alungăm păsările (cîş’de aici, javre!) şi păstrăm câteva gâturi de IceWine pentru mezzogiorno.
După amiază, câteva sticle de bunătate le lăsăm la „stagionat”, lângă paharele din epoca lui Napoleon. Lucrurile scumpe se ţin alături.
Iar după amiază, mergem la cantină… la dai bari… tfu, la enoteca!
Domnul Mauro Chiaro, sommelier con certificatto, deschide IceWine.
„O, mama mia! (Mimí, îl corectez eu). Più dolce que muscato italiano! Adică, mai dulce decât muscatul nostru, dar în acelaşi timp, ce aciditate plăcută! O aciditate care „spală gustul gras” de parmigiano şi lasă „bocca buna” (gura bună, nu ceea la ce v-aţi gândit voi!)”
Ia să vedem, aveţi vreun Ice Wine la cantina… bari-ul… tfu, enoteca voastră?
„S-a găsit unul. Ştiţi, italienii nu prea consumă IceWine. Avem aici un exemplar pentru connaiseuri (mă bucur să aflu că în Moldova se ştie de vinuri bune!), dar am impresia că acesta e mai scump decât al vostru”.
– Ciao, Mauro! Mi-a plăcut să ştiu că deja cu un italian mai mult ştie că Moldova poate face vinuri bune.
– Ciao, ragazzi! Successo, di fare buon vino!
