Vinul apă nu se face? Moldova vs România: ce vinuri sunt mai bune
„Vinul moldovenesc e mai bun, dar la alb, totuşi, câştigă românii”. Cred că v-aţi cofruntat nu odată cu asemenea sentinţe fără drept de apel. Noi – ca oameni ai faptei, nu ai vorbei – am decis să degustăm şi abia apoi să judecăm. „Podul de vinuri” peste Prut a fost construit din trei licori: Sauvignon Blanc, Chardonnay barrique şi Syrah, respectiv câte 2 sticle de fiecare (una .md, alta .ro).
Juriul a fost foarte neomogen, aşa cum ne sunt neamurile. L-am invitat pe naţionalistul Dragoş Galbur, care din start iubeşte tot ce-i româneşte; Oleg Cosîh a reprezentat vorbitorii de rusă din Moldova, chiar dacă de etnie e bulgar; iar corifeii jurnalisticii moldoveneşti Vlad Bercu şi Valeriu Reniţă, calmi cum sunt din fire, aveau misiunea de a potoli spiritele dacă cei tineri se iau la bătaie. A mai fost un expert străin în vinuri pe nume Christopher Rosevear, un domn Sorin care produce butoaie în România şi, desigur, expertul permanent al FineWine – cumătrul Victor Bunescu. Îl vedeţi în poza de mai jos cum atacă plăcintele.
Chpoc! Prima sticlă deschisă – Sauvignon 2014 de la Lacerta, România. Frunze de coacăză, agriş (foarte verde sau din contra – foarte copt), uşor acid – acrişorul cela de care, nu ştiu de ce, fug moldovenii.
Republica Moldova a contraatacat cu Sauvignon Blanc EtCetera 2014 – ceea ce mulţi numesc cel mai bun SB produs în Moldova. Mai lung în aromă, mai intens în gust, nuanţe mai dulci, dar nu aşa de complex ca primul. Au fost produse doar 2778 de sticle, din care multe duse-s-au pe apa sâmbetei! Tax, a venit momentul votului. Ridicăm mâna ca la unirea din 1918, cu-i ia plăcut mai tare primul vin, cui al doilea?
Rezultat dezamăgitor pentru mine: egalitate 4 la 4. Dar, mergem mai departe, primul pahar dezleagă limba, spiritele se aprind.
Crescendo Chardonnay barrique – o adevărată explozie de arome după prima rotire a paharului. Complex în arome, unturos, cremos – ca în cele mai bune tradiţii Chardonnay din California. Nuanţe de pin, răşină. Făcut la Nisporeni şi medaliat la multe concursuri peste hotare. Din România, am contrapus Chardonnay Anima Dealu Mare 2014. Un barrique clasic, un pic mai acid decât Crescendo, dulce-acru în acelaşi timp. Hai, votăm!
Cu 5:3 invinge România, chiar dacă maestrul Christoph a exclamat „wow!” când a degustat Crescendo. Până acum, o egalitate şi un gol înscris de România. Trecem la repriza secundă: Syrah.
România a fost reprezentată de Cocoşul dintre vii, o etichetă pictată de un copil de la orfelinat, căruia vinăria îi transferă un procent de la fiecare sticlă vândută. Responsabilitate socială, frumos. Arome de carne fragedă, intensitate între Pinot şi Cabernet. În Moldova, Syrah-ul e poamă rară, dar noi am avut parte de unul special – Syrah 2011 Chateau Vartely. Nu se mai găseşte în vânzare, vinăria a dezgropat, practic, ultima sticlă pe undeva la laborator. Oh, şi nu în zadar!
Cu un scor categoric de 7:1 a câştigat vinul din Republica Moldova. S-a încheiat timpul regulamentar, ne uităm pe panou: o egalitate, un gol marcat de România, altul de Republica Moldova. Deşi speram să răsturnăm mitul că România e mai bună la albe, chiar aşa şi s-a dovedit. Şi s-a mai dovedit că vinul apă nu se face.
După ce am parcurs această grea cale, evident că s-a discutat unirea, cu planuri, măsuri, acţiuni 🙂 Iar toată această splendoare a avut loc la Ulmu, la vinăria Poiana, un loc Dumnezeiesc despre care vă scriu săptămâna viitoare. Că este ce de povestit de acolo. Şi mulţumiri gazdelor Călin Aprodu şi Sergiu Găluşcă pentru contribuţia lor enormă la construcţia podului de vin peste Prut.
Dacă vreţi să salivaţi, urmăriţi imaginile de mai jos.
