Cum se vinde vinul moldovenesc în Franța

Cu viteza de 299 km/h ne îndreptăm cu trenul dinspre Paris la Rennes, pentru a ajunge mai apoi în micuțul orășel Quimper, din regiunea Bretagne a Franței. TGV-ul este foarte comod, arată on-line parcursul, poți comanda bucate pe Internet direct în vagon, totul este curat și frumos. Abia la destinație voi înțelege de ce mi s-a părut confortabil: cifra 1 nu însemna numărul vagonului în care trebuia să urc, ci „1-er class”. Bine că nu au prins jandarmii intrusul moldovean cu bilet de clasa a 2-a!

La aproape 500 km de Paris, în nord-vestul Franței este timp ploios, spre bucuria organizatorilor Salonului „des vines et gastronomie”. De ce sunt bucuroși orgnizatorii? Pentru că atunci când plouă, sunt șanse mai mari ca localnicii să vină la târg, în detrimentul unei promenade pe faleza oceanului situat la 15 km depărtare.

Este pentru a 24-a oară când se organizează „Salon des vins e gastronomie” la Quimper, o adevărată paradă a bunului gust. Vinuri, cașcavaluri, mezeluri, produse marine: delicii de care mai rar vezi în lume… în supermarket, adică. Este o sărbătoare și pentru localnici — astfel de târguri au loc doar de 2 ori pe an (primăvara și toamna) și fiecare profită de ocazia de a cumpăra ceva bunicel.

La standul D16 îi întâlnesc pe moldovenii Radu Nichita și Carmen, doi tineri care fac imposibilul: vând vin moldovenesc în Franța. 

Nu-i frumos să vorbim despre vârsta doamnelor, iar Radu are 45 de ani. Le spune francezilor scurt: secretul tinereții este în vinul moldovenesc; ambii sunt mereu cu zâmbetul pe buze.

— „Cum ai ajuns să vinzi aici, în patria vinurilor din lume, pe o piață atât de ermetică, francezilor?.. pff, sunt ei oare gata să accepte că mai face și altcineva vin bun?”, îl întreb.

Radu îmi răspunde scurt, cu note de Dor, în timp ce deschide o sticlă de Purcari: „Trebuie să ai talent și c*aie! Da, și evident vinuri bune. Dar noi avem vinuri bune în Moldova! Cred că și din restul avem ceva”.

Este în Franța din 2002, iar cu vinurile se ocupă din 2009. „Casa Moldova” — societatea sa — și-a crescut afacerile de la câteva sute de euro, la circa 200 de mii. Vinde Purcari, Vartely, dar și alte câteva branduri mai mici din Moldova. Pune vinul moldovenesc în lumina reflectoarelor și în fața cumpărătorului alintat francez.

Așa cum e moda în Franța, a încercat rolul de „negociant”: și-a îmbuteliat propriul vin Casa Moldova, cu marca „Les Baccantes”. Exemplarele cu eticheta semnată de pictorița Nicoleta Vacaru (inclusiv în vin și cafea) s-au vândut ca pâinea caldă în Franța și au fost aduse la expoziții de ochii lumii. De altfel, Radu își va lărgi în curând portofoliul de vinuri distribuite în Franța, inclusiv cu propriul brand „Casa Moldova”.

Raymonds Kelner are 80 de ani și este un locuitor din Quimper, originar din Belgia. A lucrat mult timp mecanic de avioane, repara sisteme de comunicare și ghidare; acum este pasionat de restabilirea ceasurilor vechi. I-a murit de curând soția. A scăpat trist o lacrimă, cu cuvintele: „trebuie să ne resemnăm, să întoarcem fila, viața merge înainte”. Un gât de Negru de Purcari îi alină durerea.

Este unul din puținii localnici cu care mă pot întreține în engleză. Un bătrânel simpatic, îmbrăcat sărăcuț, care are nevoia să-l mai asculte cineva. Radu și Carmen schimbă vorbe cu el, îi dau să guste pe rând mai multe vinuri, iar la final moșneguțul mă șochează: „dați-mi câte două lăzi… din ăsta, din ăsta și din ăsta… 941 euro, în total!”.

Cumpărătorii de vârsta a treia par cei mai înstăriți. Cumpără fiecare câte două-trei sau chiar 5 lăzi deodată. Tinerii sunt mai modești: iau câte 1-2 sticle, la 12-13 euro bucata. „Trebuie să le acordăm însă și lor atenția cuvenită, poate că tinerii modești de azi vor fie clienții înstăriți de mâine”, îmi spune Radu.

În timp ce motanul drăguț de pe tricoul băiatului se uită la voi…

… tinerii studiază unde anume să află Moldova. Așa află ca țara noastră este pe aceeași latitudine cu Bordeaux…

… Iar Negru de Purcari nu este cu nimic mai slab decât un Bordeaux classic.

Facem o pauză să mai gustăm și câte altceva… Un Riesling de Vendages Tardives 2011 (cules târziu) din Alsacia, de exemplu…

… pe care-l asociem cu nițel „fromage” de diferită maturare.

…sau, de ce nu, cu un melcușor proaspăt. Escargot.

…sau multe-multe alte bunătățuri.

Revenim însă la Casa Moldova, cu unele dintre puține vinuri străine prezente la târg.

O familie de burgezi modești se hotărăște să ia 2 lăzi de Bostavan și Feteasca Regală de la Chateau Vartely. Înainte de plecare, mă decid să-mi încerc și eu talentul de vânzător. „Freedom Blend, un cupaj de trei soiuri: Bastardo (Ucraina), Rara Neagră (Moldova) și Saperavi (Georgia), făcut de Purcari la aniversarea idependenței celor trei țări postsovietice. Le Vin de la Liberte!”, le zic triumfător. Bărbatului îi cade tronc vinul, iar femeia — scrâșnind un pic din dinți (a cheltuit deja mai mult decât trebuia) — scoate cardul și mai plătește 2 sticle.

La plecare, îl întreb pe Radu: „despre ce ai vrea să scriu pe blog?”. „Despre ce ai simțit tu. Te-ai convins că se pot vinde vinuri moldovenești în Franța?!”. Vom mai discuta mult la cină despre calitatea vinului din Moldova (se întâmplă să mai fie și necazuri), despre suportul din partea țării pentru cei aflați afară, despre vin și iarăși vin. „E un stereotip că Franța e închisă. Nu deranjăm pe nimeni aici, avem locul nostru sub soare, cum o au și cei din Chile, Africa de Sud sau Noua Zeelandă”, îmi spune Radu și mă mai uimește cu un exemplu: are vinuri moldovenești importate pe 4 căi diferite: un Traminer Chateau Vartely adus din Austria, un Pastoral moldovenesc venit din Portugalia, un Purcari adus prin România și un rose „Casa Moldova” – direct din Moldova. Uneori, e mai comod așa din punct de vedere logistic.

Iar eu plec din Quimper cu ideea că o fi țara noastră săracă, dar mare bogăție are prin acești imigranți energici, care au talentul și coai… ambiția de face lucruri aparent imposibile. De exemplu, de a vinde vin moldovenesc în Champagne, Bordeaux sau Quimper.  Chapeau bas, mes amis!