Guest post Gabi Sofia Conac: „Ai noştri au ce învăţa de la vinăriile canadiene”

NA: Celebra bloggeriţă de modă Gabi Sofia Conac, stabilită cu traiul peste ocean, a vizitat câteva vinării din Canada „îngheţată”, a spulberat stereotipuri şi a adunat impresii, pe care FineWine le găzduieşte cu plăcere. Vă invităm şi pe voi într-o călătorie virtuală:

„Imi scrie Andrusa intr-o zi. “Da nu vrei sa scrii un guest post pe blogul meu despre vinurie moldovenesti din Calgary?”

“Vreau, dar hai sa scriu ceva mai interesant. Despre cum si unde se fac vinurile canadiene si despre cum producatorii moldoveni ar putea fura cate un know how pe ici-colea.”

Astea fiind spuse, am ajuns aici pe blogul smecher despre vin ca sa va povestesc despre cum mi-au fost spulberate toate stereotipurile despre Canada “inghetata”.

Canada e asa de mare incat orice plan de vacanta sau long weekend se rezuma la sute de kilometri parcursi prin salbaticie pura. Asa am decis noi sa ne luam o pauza si am pus la cale o mica vacanta pe asa-zisa Coasta de Azur canadiana.

Kelowna se afla in provincia British Columbia si este un orasel de vacanta pe malul lacului Okanagan, de altfel – o mica mare in mijlocul muntilor in care cica ar exista si un monstru Ogopogo. Din cauza muntilor care inconjoara lacul, zona Okanagan nu are parte de multe precipitatii, in schimb ofera un climat insorit, favorabil pentru cresterea vitei de vie, legumicultura si cresterea pomilor fructiferi. Pe noi ne-a interesat vinicultura mai mult, desigur.

Ne-am cazat la o vila in apropiere maxima de vinarii si cu o vedere superba spre lac. Proprietarii s-au mutat in Kelowna de 4 ani, dupa ce si-au vandut restaurantul din alt oras friguros situat la sute de kilometri. Este o practica des intalnita in Canada. Oamenii mai bogati se retrag la pensie in Kelowna, isi cumpara o vila si se ocupa toata ziua cu gradinaritul si hodinitul.

Vinariile din zona sunt situate chiar printre case, in apropriere de vita de vie. Asta ca sa va imaginati cat sunt de mici in comparatie cu capacitatea de productie din Moldova. La cresterea vitei de vie ma pricep mai putin decat la consumul produsului final, insa am observat ca este foarte ingrijita peste tot si are sistem de irigare performant. Ce mi-a parut cu adevarat interesant, este faptul ca o vinarie locala taie pe sezon sute de struguri si isi asuma mii de dolari pierderi pentru ca alti struguri sa aiba mai mult acces la soare. Vita de vie este un obiect turistic la fel de important ca vinaria, turistii se polt plimba printre randuri si pot vedea cum “creste vinul”. Or, pentru canadieni sau americani, spre deosebire de noi, asta chiar e un proces inedit.

Iar acum – despre vinarii. In anii ‘80 erau mai putin de 20. In prezent – sunt peste 200 de vinarii. Asta ca sa intelegeti cu ce viteza s-a dezvoltat economic zona Okanagan si cat de repede s-a construit un brand renumit mondial, care acum 30 de ani era aproape inexistent. Or, asta e dovada ca vinurile moldovenesti cu traditie milenara au sanse. Minte sa fie si cateva investitii coerente. Toate vinariile mai reunite au un restaurant, un mic muzeu si un wine shop. Noi am reusit sa vizitam doar doua vinarii renumite international – Quail’s Gate si Mission Hill. La Quail’s Gate ne-a impresionat mancarea si atmosfera foarte apropiata de Moldova. Insa locatia noastra preferata a fost Mission Hill – am considerat-o o sursa veridica de inspiratie pentru “ai nostri”.

Brandul a fost creat prin 1994 de un canadian austriac, or acest lucru se vede in meticulozitatea cu care e tratat business-ul sau – fiecare firicel de iarba de pe teritoriul vinariei este gandit, pus la locul sau si ingrijit – nimic in plus, nimic in minus. O excursie prin vinarie cu un micro wine tasting ne-a costat 12  dolari de persoana – „capice” in comparatie cu ce trebuie sa platesti ca sa ajungi prin beciurile de la Cricova, de exemplu. Ghidul ne-a povestit despre locatie si istorie – scurta, dar plina. Am vizionat si un mic film in care proprietarul in persoana povesteste despre experienta sa. E clar, baietii cu cap, nu vand produsul, ei vand istorie, valori, experiente si asocieri. Ei vand ce atinge la inimioara, or imaginea proprietarului alaturi de familie este la fiecare colt al vinariei. Pentru ca oamenii vor sa stie ca o sticla de Mission Hill are o familie in spate.

Am coborat in beci si am ramas masca. Ghidul ne-a povestit despre poloboace, temperatura de intretinere a vinului si arhitectura. Camera parea mai mult un muzeu de arta contemporana decat un beci – pereti din roca vulcanica, sculpturi si o colectie impresionanta de ulcioare antice. Am trecut si prin wine shopul lor – un loc amenajat cu mult gust  in care poti gasi si accesorii pentru vin, vesela, gustari artizanale si, cel mai important, obiecte de decor hand made. Producatorii de aici pun accent pe valori ca “sustainability, locally grown, organic”.

Desigur exista si un tasting bar, unde, pentru 8 dolari, incerci 4 feluri de vin din meniu si un rose din partea casei. Iar cand vrei sa cumperi vin, poti sa il incerci chiar si gratuit. Tot pe teritoriul vinariei exista si un amfiteatru verde, unde se organizeaza concerte in aer liber. Bilete sunt sold out cu mult timp inainte. Restaurantul a fost inclus in topul celor mai bune restaurante de vinarii din lume. La orice farfurie apetisanta ti se recomanda un vin pentru pairing. Dupa ce au auzit ca venim acolo pentru a treia oara, ne-au servit cu un appetizer si cu un mic desert din partea casei – atat de putin, dar atat de mult pentru un service de excelenta.

Vinuri am incercat atat de multe incat mi-e greu acum sa vorbesc despre fiecare in parte. Cert este ca are cu ce se mandri tara aceasta – putin, dar valoros. Or, Moldova noastra are o poveste mult mai  impresionanta in spate si un patrimoniu mai  bogat care asteapta sa fie valorificat. Traditie milenara de vinifare, vinuri gospodaresti home made, beciuri de zeci de kilometri, colectii de Guiness – doar imaginati-va ce ar fi facut canadienii cu ele.