Impresii de la Vernisajul Vinului

Vernisajul Vinului m-a surprins, în primul rând, prin multitudinea de buchete florale, la propriu şi figurat. Maestrul vinului Cătălin Păduraru din România a reproşat că în cazul vinurilor tinere ar fi mai potrivită noţiunea de „aromă” decât „buchet”, eu însă am apreciat jocul de cuvinte şi întreg aranjamentul – de la invitaţii până la decorul sălii.

Am fost gelos pe momentul în care Sauvignon Blanc de la Et Cetera a fost declarat cel mai bun vin alb al Vernisajului, în baza voturilor acumulate. În naivitatea mea, speram că sunt singurul care a descoperit frumuseţea lui. Un vin prea bun pentru Republica Moldova!

Al doilea mare câştigător – Rose de la Mezalimpe – a trecut pe lângă mine. „Ultima picătură!” – a exclamat Anatol Iurco tocmai în momentul în care încercam să atac şi eu campionul. Uh, rămâne pe altă dată! Am compensat rateul cu o altă mega-noutate: Surorile de la Ţiganca (Gitana) au produs un tandem excelent de Saperavi şi Rară neagră. 13,9% alcool, sec cu un post gust foarte lung.

La capitolul Rose, Purcari a contraatacat. Doamnelor şi domnilor, dacă doriţi un amestec de măcieş şi căpşune într-un singur pahar – acesta este vinul. E vinul care trebuie băut acum, un pahar-două şi chiar trei. Unde mai pui că, deşi e din 2014, deja a luat un bronz în Franţa.

Dacă ne-am oprit la Purcari, menţionez pe scurt alte două noutăţi – Sauvignon şi Pinot Grigio 2014. Şi, mai departe, intrăm în horă – Vinohora 2014 – Fetească Albă/Chardonnay. O mişcare extraordinară de a pleca de la mono-soi. Oricât de tare am vrea, nu putem noi contrazice vinul de origine Chardonnay, dar iată cu simbioza locală Fetească putem să batem cu pumnul în masă! Măr verde, piersic alb, citrice, atac plăcut şi post gust îndelungat – este un vin care o să ne aducă medalii.

O adevărată descoperire pentru mine – Chi Sauvingon Blanc şi Pinot Grigio – ambele din 2013. Ştiţi, acea senzaţie când descoperi ceva peste aşteptări. La un Purcari sau Chateau Vartely ai din start pretenţii mari, cu Albăstrele Wines parcă ai fi mai indulgent. Şi când colo – babah! Reţineţi aceste date – Chi, Sauvignion şi Pinot Grigio 2013, 13% alcool. Vom auzi multe de bine despre ele.

Mergem mai departe. Ion Luca ne-a întâlnit cu noutatea Feteasca Regală 2014 – o ambiţie foarte tânără şi promiţătoare. Chateau Vartely, Vinăria din Vale, Vinuri de Comrat – şi alţii care ţin la Fetească – atenţie, vine un concurent puternic peste voi! Desigur, opera de artă a Crescendo rămâne în continuare Chardonnay Barrique.

Ilie Gogu de la Căuşeni – cel care a făcut cel mai bun Sauvignon în 2014 (în cantităţi mici şi care nu mai există deja în stoc) – m-a impresionat cu un amestec de Sauvignon – Pinot Grigio – Chardonnay.

Pe la miezul evenimentului am poposit la Chateau Vartely. Noile-vechi produse – Feteasca Regală şi Rose 2014 – merg ca ceasul german. Cred că se trage de la vinificatorul lor şcolit în Germania. Desigur, Chardonnay Taraboste 2013 rămâne unul dintre cele mai reuşite barrique-uri. 

F’autorul a venit cu atâtea noutăţi ca nu-mi încap pe blog. Am remarcat, în special, sepajul Cuvee Alb (atenţie! fructe exotice: papaia şi mango) compus din nu mai puţin exoticul Albarino, Sauvignon şi Pinot Gris. Din roşii, s-a testat Merlot 2014 (se mai cere în barrique câteva luni) – acid, agresiv şi foarte astringent. Fără o vită în sânge nici nu încercaţi să cautaţi aici cireşele amare şi fructe uscate. Şi, desigur cele două Ilustro merită atenţie.

Sergiu Găluşcă de la Ulmu a scos încă de pe ne-aşezate o simbioză foarte-foarte interesantă dintre Fetească şi Muscat. Dar am convenit că aşteptăm să se liniştească spiritele şi dedicăm un capitol aparte lui.

La deserturi nu prea am reuşit – se vede că mulţi dintre vizitatori n-au ţinut cont de sfaturile Fine Wine şi au uscat rapid tot ce înseamnă dulce.

Câteva cuvinte despre organizare:

Paharele Wine of Moldova – o ţinută conformă pentru acest tip de eveniment. Dacă nu aveţi Riedel de 10 feluri acasă, păstra-ţi-l pe acesta, e bun şi pentru roşu, şi pentru alb. Nu-i ideal, dar e conform.

„Zacusca” a fost up-date-uită la timp, apă pe mese, broşuri de nota 10 cu descrierea tuturor vinurilor. Nu aruncaţi broşura, vă va fi de folos încă pe mult timp. Unicul minus – pe mesele din centru nu erau căldăruşe pentru vărsarea vinului degustat, astfel oamenii se îmbulzeau inutil la companii doar ca să verse vinul, în timp ce în centru era spaţiu gol suficient pentru asta.

Am degustat peste 30 de vinuri, am întâlnit sute de cunoscuţi, am discutat tet-a-tet cu oficiali, directori, vinificatori. Azi, sincer, nu mă doare capul 🙂

Buchetul de impresii a fost prea mare ca să încapă pe un blog. Să trăiţi mult şi bine, să consumaţi doar vinuri fine!