Ziua calității la Bostavan și Purcari

„— La 5.30 ne pornim, ca la 8.00 să fim pe loc, ok?”

Accept invitația vinificatorului Victor Bostan, CEO la Purcari, să mă alătur unui tur de calitate la unitățile de producere ale grupului. Durează patru zile — una la Ceptura (România), apoi câte una la Etulia + Moscovei, Onești și Purcari. De obicei, când ieși cu noaptea în cap din casă, beneficiezi de un răsărit de poveste.

Așa cum s-a convenit, fix la 8.00, suntem deja în vie. Mai exact, în satul Alexandru Ioan Cuza, una dintre cele mai sudice localități din țară, care a aparținut României în timpul domnitorului cu același nume.

Se verifică strugurii de pe un masiv de 650 hectare. Rara Neagră — un soi pe care Purcari a pus accent în urmă cu mai mulți ani — arată excepțional în 2019.

Până la 215 oameni lucrează zilnic în vie, ca să reușească recolta la timp. E cea mai dificilă perioadă a anului, când o zi în plus sau în minus, poate schimba radical calitatea vinului.

Unii oameni sunt aduși cu transport organizat de pe o rază de 70 de kilometri. Forța de muncă este o reală problemă în satele Moldovei, iar când oameni nu mai sunt, în ajutor vine tehnica.

Se decide regruparea unor forțe de pe Cabernet Sauvignon spre Rara Neagră. Cules în lădițe.

Urmăm cursul poamei, spre unitatea de producere din Etulia. Se face „criomacerare” — tratarea strugurilor cu frig pentru o calitate superioară a vinului.

Cine are ochi să vadă, va fi impresionat de investițiile în retehnologizare. Pe alocuri, se mai văd rămășițe ale producerii din trecut, dar la ordinea zi stă noutatea și curățenia.

La intrarea în unitate, se vede mâna unui administrator creativ. Puțin probabil că stă cu citate motivaționale pe Facebook, are omul planurile și panourile sale. Și puțin de lucru.

Ne apropiem de cel mai dificil examen: degustare de minim 80 de vinuri. În calitatea mea de jurat la diferite concursuri, am un pic de experiență în acest sens, dar rămân uimit, la propriu, de nivelul înalt de organizare aici. Sper și dă Doamne să se facă cel puțin așa și la alte vinării din Moldova!

Participă directorul de producere, tehnologul șef, CEO-ul, consultantul din Italia… Totul merge ceas: puțină vorbă, multe decizii. Care vin și încotro merge, câte stocuri sunt din soiul X, cum arată roada din soiul Y, etc-etc. Multe nu le pot spune, pentru că există și o clauză de confidențialitate atunci când ți se deschid așa secrete, dar nivelul e pur și simplu „wow”.

Degustăm și vin din roada 2019.

Urmează un desant la altă locație — Moscovei — un sat înconjurat de vii. Aici se inspectează o altă investiție în derulare. După care – o altă degustare.

Ajungem în Chișinău abia după asfințit. Apar primele semne de oboseală și zic: „îi bun vinul, dar nici chiar să ieși noaptea din casă și să ajungi noaptea acasă”…

Dar, miorlăiala nu poate dura mult, pentru că a doua zi… la 8.00 exact… deja trebuie să fim la Purcari.

O tură prin galerii…

Și alte investiții în derulare…

Ca să ajungem la „cosmosul” vinificației moderne: Amfore, de lut și beton, cumpărate de Purcari în premieră pentru Moldova.

Dar și la Mythos…

Degust mai târziu Saperavi în trei feluri de vinificare: Mythos, Amforă și Clasic și pot să spun de pe acum: Purcari a pășit în era următoare! Desigur, vinul încă nu e rezultat final, e doar după fermentare, dar vă spun fără grad de subiectivismul: ceea ce am gustat E COSMOS!

Vorba lungă — sărăcia omului. Avem de degustat în față alte 80 de vinuri: diferite parcele, diferite etape de coacere, diferite vinificatoare, etc-etc, un milion de chestiuni care mă fac să înțeleg încă odată: puține știu eu despre vin!

Ni se alătură Federico Giotto, consultant din Italia și conducătorul unui institut de cercetare din Italia. Împreună cu prietenul său deja, Victor Bostan, pun bazele a ceea ce se numește Purcari Academy — un loc de cercetări, experimente și excelență în vinificație. Și aici mai realizez o dată că Purcari a pășit în secolul următor!

Vom degusta relaxat și încordat, cu glume, nervi și certuri. Și abia după ce trăiești măcar odată asta, înțelegi de ce Purcari e Purcari.

„— Domnule Victor, cât de des faceți aceste tururi ale calității?

— O dată pe lună. De zece ani. Și n-am lipsit de la niciuna. Am amânat, poate din careva cauze, dar n-am lipsit niciodată.”

Iată de ce Purcari rămâne Purcari, Bostavan e garanția calității, iar la Ceptura e mai mult soare pe an.

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *