Am pus vin la păstrare în cinstea copiilor
Ce-i mai bun – pentru copii! Aşa e mintea moldoveanului şi eu n-am de gând să lupt cu asta. Aşa cum avem o cutie de amintiri pentru copiii noştri atunci când vor creşte mari, am decis să adaug în ea şi două vinuri. Le vom deschide peste ani să celebrăm două momente unice în familia noastră.
Am ales două vinuri din anii de naştere a micuţilor, respectiv, 2010 şi 2012. Ambele sunt roşii, pentru că spre deosebire de cele albe, acestea au un potenţial mai bun de păstrare. Ele merg în cutia amintirilor alături de alte obiecte care au însufleţit viaţa noastră: primii papucei, primele jucării, etc.
În primul caz, am ales un Negru de Purcari 2010, calitate matur rezervă, îmbuteliat în sticlă „magnum” de 1.5 litri. Nu întâmplător am ales un volum mai mare: se păstrează mai bine vinul care o suprafaţă de contact mai mică cu dopul de plută.
Negru de Purcari este obţinut prin cupajarea strugurilor Cabernet-Sauvignon, Rară Neagră şi Saperavi, cultivaţi şi recoltaţi manual pe malul drept al râului Nistru, în satul Purcari. Iarăşi, nu întâmplător am ales cupaj: alături de alcoolul ridicat (14%), acesta are şanse mai mari de păstrare. Subtil şi, totodată, bogat, acesta este un vin ce se poate savura acum, dar a cărui valoare va creşte cu fiecare an. Anume acest exemplar nu se găseşte des în retail, dar ceva similar puteţi găsi cu 450 de lei la vinoteca Carpe Diem.
Cel de-al doilea vin este, la fel, un cupaj – emblematicul Lupi de la Gitana Wineries. Un cupaj cu mult caracter, la fel ca şi flăcăul meu: Saperavi, Cabernet şi Merlot – trei soiuri care au fost maturate separat şi ulterior cupajate. S-au înfrăţit, aşadar, nuanţele caucaziene cu cele franţuzeşti timp de 4-6 luni în barrique de 225 litri din stejar american, iar pe urmă vinul s-a mai maturat 2 ani în butoaie mari de stejar. 2012 – alcool 14%. Vinul e bun acum, dar cu anii va fi şi mai bun.
Puteţi găsi Lupi în vânzare cu 160 de lei. Aşa o chestie s-a primit: Zaiaţ va gusta peste câţiva ani din Lupi 🙂
Cutia a fost împachetată cu multă grijă şi dragoste, pusă la întuneric într-un loc răcoros, unde temperatura este invariabilă.
Preconizez să deschid prima sticlă în 2020, la zece ani de la o foarte bună „recoltă” pentru mine şi pentru Negru de Purcari. Sper să se pestreze vinul bine, iar în cel mai rău caz: voi păstra o amintire de neuitat!
PS: Laura şi Ilie, dacă acest blog va mai fi în viaţă când veţi fi mari: informaţi-vă cum să serviţi corect vinuri bune! Tata şi mama vă iubesc!
