Costiţă cu legume la cuptor şi Negroamaro
Trăim vremuri meteorologice capricioase zilele acestea şi – ca să nu alunecăm din greşeală spre o depresie bacoviană – ne căutăm de treabă în jurul cuptorului. Clar lucru – cu un pahar de ghiurgiuliu pe-aproape! Am eu o restanţă morală faţă de cititorii vegani ai acestui blog, dar fraţi şi surori… cum să mănânci salată pe aşa ploaie?! Vreţi nu vreţi, la reţeta de joi îi dăm foială cu multe calorii astăzi: costiţă de porc cu legume la cuptor, asociate cu un Negroamaro del Salento viguros.
Costiţa este de la Gourmet, iar dacă aveţi limbă şi puteţi vorbi omeneşte, măcelarul de aici vă dă sfaturi, v-o aranjează cum se cade şi chiar v-o prelucrează cu sare, piper şi mai ştii ce mirodenii trebuie acolo. E gratuită această procedură, doar cereţi şi vi se va da.
Scrâşnesc din dinţi că n-am luat cartofi de la tata ultima dată când am fost la ţară şi pun mâna pe un săculeţ din Germania…
Mai luăm un sos BBQ. Se poate el de preparat şi acasă, dar ca să nu cădem în extreme, ne mulţumim cu unul gata făcut, de la Heinz îi bunişor.
Nimic complicat până aici şi tot aşa de simplu mai departe.
Costiţa, aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu şi cum a prelucrat-o băiatul de la Gourmet, o învelim într-o foaie de staionol. Mulţi zic că secretul bucatelor gustoase constă în dragostea pe care o pui; eu zic însă că nici detaliile nu trebuie neglijate. Carnea trebuie învelită bine-bine, să fie ca-n vacuum. Şi – poc la cuptor pe 30 de minute, la 160 de grade.
După juma’ de ceas o scoatem şi desfacem atent staniolul. Atent, am spus! Turnăm din belşug sos BBQ de-asupra şi prin părţi, şi învelim carnea la loc cu staniolul pe care î-l menajăm atent. Că dacă se rupe, vă faceţi griji în plus.
Cât s-a preparat carnea primele 30 de minute, tăiem frumuşel cartofii, ceapa şi câţiva căţei de usturoi (se poate nedesfăcuţi şi oleacă striviţi).
Aranjăm leguminoasa pe o tavă separată, nu înainte de a-i face o prelucrare cu ulei de măsline, sare, piper şi ce ne place nouă mai tare din mirodenii.
Pe urmă, deschidem cuptorul, băgăm ambele tave, închidem cuptorul. Şi uităm de el pe vreo 25-30 de minute. Se poate de ridicat temperatura la 180 de grade, ca aromele care se zmuncesc de la primul etaj să se contopească mai bine cu mireasma de la etajul superior.
Acum, cuptorul o să înceapă să sloboadă nişte substanţe aromatice foarte plăcute şi ca să ne ţinem cumva ocupaţi mintea cu altceva, deschidem o sticlă de vin roşu. Am ales, tot de la Gourmet, un Negroamaro del Salento italian, la un preţ foarte democratic.
Este un vin extractiv, fructe roşii în arome şi astringenţă plăcută în gust – taman ce ne trebuie nouă. Este roada anului 2014, respectiv tânăr, nu trebuie neapărat de trecut prin decanter, dar mie îmi place uneori să mă complic.
Să revenim la cuptor, ne-a rămas foarte puţin. După ce s-a mai copt 30 minute în sosul BBQ, scoatem costiţa şi o punem pe o gratie şi-o mai lăsăm deasupra cartofilor pe 10 minute, ca să se rumenească frumos. Din păcate, telefonul meu nu face poze aşa frumoase ca-n realitate şi nici nu redă gusturi – dar a ieşit ceva extraordinar de gustos!
PS: Reţeta anti-depresie a fost savurată, în total, de patru cumătri şi a costat doar… 205 lei. Nu am inclus vinul aici, că a fost nu o singură sticlă, care au tras la cântar mai mult decât mâncarea 🙂 Să aveţi poftă!
