Păstrăv la cuptor cu Müller-Thurgau
Mai nou, în Europa este la modă o tendinţă de a găti gustos şi sănătos acasă. Iar, odată cu Reţeta de joi de pe FineWine, mă conving tot mai mult că acest lucru este interesant, ieftin şi extrem de uşor… oricât de sofisticat nu ar părea, la prima vedere, reţeta. Facem astăzi Păstrăv la cuptor, servit cu salată de fenicul şi asociat cu un vin rar – Müller-Thurgau. Doamne – Dumnezeule, pe cât de greu sună, pe atât de simplu de preparat! Merg, tradiţional, după ingrediente la Fourchette-Gourmet, să iau dintr-un singur loc tot de ce este nevoie.
Zău, că şi de această dată m-am pornit să fac midii, dar m-am poticnit iarăşi la zarzavaturi. Mai exact, la chimen dulce, despre care ştiam că i se spune fenicul. Punem în coş două exemplare.
Pe drum, mai aninăm neapărat o crenguţă de rozmarin. Costă bănuţi, dar dă arome de milioane buruiana asta.
La citrice, am dat nas în nas cu directorul magazinului, Adrian Lazarencu. Îmi place să văd, ca-n Europa, cum şefii stau printre clienţi, nu prin birouri.
„-Domn’ director, de ce aşa scumpă lămâia?”, îl zădăr eu.
– Păi, vine tocmai din America de Sud, în extra-sezon nu găsim mai aproape aşa proaspăt”. Bun, dacă-i proaspăt, punem nişte lămâie şi portocală în coş.
Mai departe, facem popas la secţia peşte. Cumpărăm 2 păstrăvi, iarăşi – cu condinţia să fie proaspăt. Apropo, joi e tocmai ziua când se livrează produse marine proaspete.
Şi când nu te-ai aştepta, mai punem în coş câteva felii de prosciutto. De care vă doreşte inima.
Într-un final, pe masă trebuie să avem aşa ingrediente:
Foc la ghete, mai bine zis, în rolă: pregătim cuptorul la 180 de grade. „Topim” nişte usturoi în oleacă de ulei de măsline şi îi facem o „baie” peştelui cu periuţa, ca în imaginea de mai jos.
În interiorul păstrăvului, punem un căţel de usturoi şi rozmarin (puneţi cât încape inima) şi foarte puţină sare. Iar deasupra, învelim peştele cu prosciutto, ca să nu-l tragă curentul. Şi să atragă în schimb sarea din prosciutto.
După ce dăm păstrăvul pentru 20 de minute în cuptor, tăiem rejor salata. Feniculul se curăţă aşa:
După care, trântim în bol portocală tăiată şi lămâie scursă. Măi fraţilor, feniculul are nişte arome specifice (gravidele îl ştiu după ceaiul recomandat de doctori la sarcină, iar bebeluşii îl cunosc, deam, după ADN), păi aceste arome se asociază atât de bine cu nuanţele citrice! Foarte bun pentru vară!
Încă oleacă şi mâncarea-i gata. La aşa ocazie culinară, am decis să asociez un vin deosebit, în premieră, va fi unul străin. Pentru mine raftul MD din Gourmet nu reprezintă o noutate (chiar dacă diversitatea e mare), dar iată la vinuri străine am de învăţat. Şi dacă tot am avut în faţa cea mai mare diversitate de vinuri străine în oraş, am optat pentru un Müller-Thurgau (aşa se cheamă), din regiunea Tirolul de Sud, Alto Adige.
Vinul acesta trebuie servit neapărat rece, iar dacă sunteţi un om grăbit ca mine, îl răcim rapid aşa: învelit în hârtie, udat cu apă şi pus la congelator cât se face peştele.
Tare îmi place cum au descris italienii vinul: bianco fresco, aromatico e gustoso! Dap’ cum să nu fie gustoso!
Gata vorba, scoatem peştele, deschidem vinul, poftă bună!
Să nu mâncaţi ca Tândală posmagii, vă arăt cum se înhaţă corect: într-o încărcătură, trebuie de luat şi oleac de peşte, şi oleacă de prosciutto, şi oleacă de fenicul, şi oleacă de portocală. Oameni buni! Asta se numeşte explozie gustativă pe papile! Nu vă temeţi de explozie, stingeţi-o imediat cu un pahar de vin alb şi… repetaţi!
Dacă vi s-a părut gustos, aflaţi că toată plăcerea asta a costat (fără preţul vinului, aici fiecare alege ce vrea deam) exact 203 lei 65 de bani. Acum înţelegeţi de ce e bine să gătiţi acasă?!
Simplu, rapid şi gustos, mai puteţi găti:
Pasta cu ardei chili şi Riesling
Cotlet de vită cu Merlot – Cabernet Sauvignon
Dorada la rolă cu Sauvignon Blanc
