Risotto cu ciuperci + Chardonnay Asconi
Prima dată-n viaţă am gătit orez de sine stătător şi prima dată am mâncat un risotto atât de gustos! Secretul: ingrediente bune, gătit fără capac şi… desigur – vinul excepţional – folosit atât la gătit, cât şi servit la împerechere. La reţeta de joi facem Risotto cu ciuperci, servit cu Chardonnay 2012 de la Asconi.
Unu, doi, trei… cinci rafturi pline de orez la Fourchette Gourmet şi încă tot atâtea care n-au intrat în cadru. Nu degeaba spun chinezii: fără orez nu poate găti nici cea mai deşteaptă gospodină.
Pentru cei lenoşi, dar bogaţi – este orez semipreparat cu ciuperci şi legume uscate. Numai pune-l şi fă-l! Noi însă alegem calea mai lungă, dar mai ieftină, un Arborio: cantitate mai mare, la preţ de cinci ori mai mic.
Ne mai trebuie un pacheţel mic de ciuperci uscate:
Şi altele proaspete:
O legătură de ţelină:
Şi – mea culpa – un pacheţel de Gallina Blanca. E clar că-i mai bine de gătit cu bulion din găină de casă, dar aşa cum suntem oameni grăbiţi şi găină de la ţară ajunge rar la noi, păcătuim azi cu un pacheţel de-aista.
Iată ingredientele principale, fără mare filosofie.
În primul şi-n primul rând, punem ciupercile uscate la înmuiat.
După care: tăiem cupercile (cele proaspete şi alea uscate, în cuburi de 1.5 cm), o ceapă şi un deget de ţelină (cât mai mărunt; la mine s-a primit cam aşa, cine poate mai mărunt – jos jobenul!) şi pregătim bulionul (2 cuburi la aproape 1l de apă).
Să înceapă veselia! În tigaia încinsă, topim vreo 50 g de unt, oleacă de ulei de măsline şi huştiuliuc ceapa şi ţelina!
Nu trebuie să le rumenim, doar le topim olecuţă. Apoi: adăugăm în toată această „podjarcă” un pahar de vin alb (nu trântiţi vin la nimereală, vedeţi secretul mai jos!), după care vine rândul orezului cu puţin parmigiano răzuit.
În niciun caz nu puneţi capacul! Cum vedeţi că se usucă tare conţinutul în tigaie, mai adaugăm un polonic de bulion: aşa ca nici să acopere deasupra orezul, dar nici să sfârâie în secetă.
15-18 minute toată treaba asta trebuie să se încununeze în tigaie. Adaugăm liniştit câte un polonic de bulion, amestecăm un pic, reglăm focul la mediu şi, când este o secundă liberă: trosc un pahar de vin alb pentru a mări pofta!
Fix în 18 minute, risotto ar trebuie să fie gata: puţin aldente (nu răscopt ca orezul din pilaf, dar nici crud). Şi când simţim că-i gata, adăugăm un pic de unt şi parmigiano deasupra, punem capacul la tigaie (cu focul stins deja) şi-l lăsăm să zacă aşa pe 2 minute. Măi oameni buni: după revoluţia în care s-au prins aromele de ţelină, ceapă, ulei de măsline, ciuperci uscate şi proaspete, parmigiano – orezul are nevoie un pic de linişte, ca să-şi vină-n fire.
Eu între timp, revin la vin. La această mâncare s-a lipit extraordinar un Chardonnay 2012 de la Asconi – cea mai bună vinărie a anului trecut.
Costă în retail cam 100 de lei şi merită fiecare bănuţ. Şi nu o spun doar eu: Sol Negru Chardonnay 2012 a luat medalie de argint la Berliner Wine Trophy şi un bronz la IWSC Londra. Nemţii şi englezii nu dau medalii atât de uşor, mai ales la un soi atât de răspândit precum este Chardonnay-ul.
În pahar avem un auriu frumos ca apusul, cu arome extraordinare de mere şi fân. Pe lângă nuanţele primare, se simt extraordinar de bine aromele de vanilie, alune şi caramelă – de la maturarea în barrique de stejar. Nu în zadar spuneam mai sus: nu orice vin e la fel de bun pentru gătit. Anume vinul acesta păstrat în butoi oferă o complexitate mai mare de arome, care s-au integrat foarte bine cu risotto-ul nostru.
Vinul trebuie servit rece, 10-12 grade.
Vorba lungă, sărăcia omului. Poftă bună!
PS: Sănătos şi gustos, la copii merge cu ura! Bunătatea asta (fără vin) m-a costat nici mai mult, nici mai puţin: 136 lei 48 de bani.
Poftiţi de mai gătiţi:
Muşchi de porc cu sos de mure şi Merlot
Pasta cu ardei chili şi Riesling
Cotlet de vită cu Merlot – Cabernet Sauvignon
Dorada la rolă cu Sauvignon Blanc
Păstrăv la cuptor cu Muller-Thurgau
Când adăugăm ciupercile?