Lasagna cu Negroamaro

Unul din scopurile acestor experimente culinare — la Rețeta de joi pe FineWine — este să mă conving personal, dar poate că și pe altcineva, că gătitul acasă este simplu, gustos și frumos. Până acum, a mers. De ce să nu meargă, așadar, și o Lasagna făcută de casă și asociată cu un ditamai Negroamaro?! Andiamo, amici!

Ingredientele le cumpărăm, tradițional, la Fourchette Gourmet (la parterul centrului comercial Grand Hall). Evident, cel mai bine ar fi ca aluatul să fie făcut de casă, dar tema dospitului, totuși, e nițel complicată pentru mine. Avem mai multe opțiuni de pasta; am ales varianta Barilla din stânga, pentru că nu trebuie s-o fierbi, e de-a gata pentru preparare.

Mai punem în coș o Passata di Pomodoro… Rustica (măi, cât de gustos sună în limba asta cuvintele!)

Ceapă și doi morcoviori (am luat nespălați, c-arată mai bine zdrahonii)…

O nucșoară (nu NUcușoară, dar anume NUCșoară — avea să mă corecteze soția toată seară; luați 1-2, că mai mult decât v-ajunge, îs scumpe bolile estea…)

Și 300-400 gr de pulpă de vițel tocată. Ce-i bine la Gourmet, că alegi pe aloc bucata de carne și măcelarul ți-o prepară de față cu tine (că-n altă parte, cine știe ce-o mai conține tocătura cea de toate zilele!..)

O să mai avem nevoie de lapte, făină de grâu, o bucățică de parmezan și 200-300 gr de mozzarela.

Înainte de a porni înainte la plăcinte lasagna, trebuie să avem așa un „nature mort” pe masă.

Lasagna se face foarte simplu, în trei pași:

1. Pregătim sosul „a la Bolognese”

Tăiem cât mai mărunțel posibil ceapa și morcoviorul.

Le topim în tigaie cu nițel ulei de masline…

După care adăugăm Passata di Pomodoro și apoi tocătura de carne (unele surse zic că trebuie întâi carnea, apoi sucul de tomate; eu însă am făcut așa cum am zis). Le prăjim după principiul „când vezi că-i gata — oprești focul”. Gata cu sosul Bolognese, îl lăsă să se odihnească de-o parte, mergem să facem…

2. Sosul Bechamel

Topim la foc 50 grame de unt, după care încet (încetișor și cu dragoste!) adăugăm 3-4 linguri pline de făină, 800 ml de lapte călduț. Se adaugă totul treptat și câng ajunge la consistența unei friște grase — se ia de pe foc. Răzuim deasupra NUCșoara, care ne adaugă o aromă extraordinară!

Răzuim între timp și brânza — parmezanul și mozzarela. Suntem gata să:

3. Încununăm opera

  • Un strat de ragu de carne
  • Un strat de sos bechamel
  • Un strat de mozzarella & parmezan răzuit
  • Un strat de aluat

… repetăm

  • Un strat de ragu de carne
  • Un strat de sos bechamel
  • Un strat de mozzarella & parmezan răzuit
  • Un strat de aluat

Și tot așa până la înălțimea care ne-o permite vasul și buzunarul. La sfârșit, putem să aruncăm neglijent și niște felii de mozzarela rotunde, nu doar cașcaval răzuit. Finita la comedia, vasul merge pe 20-25 minute, în cuptorul încins la 220℃.

Deschidem, între timp, vinul — am ales un Negramaro del Salento Massarei, după principiul: ian’ să vedem ce poate furniza un vin italian de 150 lei?

O mare dezamăgire la început, care pe parcurs s-a transformat într-o mare încântare. Ca cel mai ordinar novice, am uitat că uneori vinurile mai au nevoie de decanter. Negroamaro-ul nostru este din roada anului 2014, îmbuteliat în 2015, respectiv, deja 3 ani la sticlă. S-a desfăcut în timp frumos cu arome de fructe roșii supracoapte, condimente, cu o corpolență medie și post-gust plăcut. 150 de lei! (L-am mai întâlnit odată, în 2016, atunci scriam că n-are nevoie de decanter, http://finewine.md/costita-cu-legume-la-cuptor-si-negroamaro)

Peste 23 de minute am scos de la cuptor Lasagna  — prima făcută acasă și cea mai gustoasă pe care am mâncat-o până acum!

Of, cât de crocant a fost cașcavalul copt de-asupra!

Această aventură culinară a costat 236 lei, cu mențiunea că ingredientele au rămas pentru încă o porție similară.

PS: pentru cei mai lenoși sau grăbiți, Gourmet-ul oferă și varianta gata făcută de sos Bechamel sau Bolognese.

 

Comentează

comentarii

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *