Midii cu Prosecco sau… Crisecco
De două ori m-am pornit să fac midii şi de fiecare dată m-am abătut din drum la Gourmet. Zic, a treia oară deam’ n-are încotro, trebuie să iasă! Zis şi făcut, şi încă taaare regretat că am tot amânat! Scopul acestei postări este de a demonstra că, să prepari midii acasă, nu-i complicat, nu-i scump, iar mâncarea nu-i deloc glamouroasă, ci foarte-foarte simplă şi gustoasă! Am să fiu onest şi o să zic unde-i mai greu şi unde-i uşor.
Chiar dacă indicatoarele acestea tentante te îndreaptă ba spre vinuri, ba spre sushi, azi nu ne lăsam abătuţi – midii vrem! De fapt, aceasta e cea mai mare provocare – midii proaspete greu găseşti în Chişinău; cele îngheţate – să le crape duşmanii, noi ştim să punem preţ pe ingrediente proaspete şi bune. La Gourmet animale marine se aduc fie joi, fie vineri. Ia-te, juvine care mai de care, se poate şi o mini-excursie pentru copii de făcut 😉
Midiile sunt importate din Italia în containere din acestea cu gheaţă şi se duc din stoc mai repede decât se-aduc. O sacoşă de un kg (fără garnitură – e de ajuns pentru 2 oameni; cu paste – ajung şi la 4 persoane) costă 81 de lei 50 de bani.
Pentru masa noastră mai avem nevoie de o ciabatta…
simplă, fără adaosuri…
Şi de un ardei iute, 3-4 căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel şi 4-5 roşii, de care vă doreşte inima: galbene, roze sau ca pruna. Eu am ales din ultimele.
Cam asta, dacă facem fără pasta:
Cum spuneam, cel mai greu la midii e curăţatul lor. Vă ia cam 15 minute să le rupeţi algele şi să curăţaţi sedimentele de pe crustă, cu un ghem de-acela pentru ceaune. Dar, însăşi prepararea nu durează mai mult de 5-6 minute. Mai întâi, tocăm mărunţel ardeiul iute (nu vă temeţi, iuţeala dispare la prăjit), împreună cu usturoi, pătrunjel şi ulei de măsline. Se poate de preparat într-o tigaie mare sau, aşa ca la mine, într-un castron pus pe inducţie.
La toată prospeţimea asta de arome mai adăugăm roşiile tăiate mărunt, ca să fie un fel de sos cu pulpă. Nu se ţine foarte mult, aşa, până prinde o culoare de prăjit frumos.
Şi pe urmă: huştiuliuc cu midia în castron! Le amestecăm, punem capacul şi ţinem doar 5 minute, până se deschid ele. O să vă daţi seama voi când se deschid: seamănă cu ceva ce nu pot să vă spun, că sunt şi copii pe blog…
După ce s-au desfăcut, putem să turnăm un pic de vin alb peste ele şi mai punem capacul pentru încă un minut maxim. Dăm deasupra cu încă un rând de pătrunjel şi voila:
Amu – midiile se mănâncă ori cu spaghete (pur şi simplu fierte şi amestecate apoi), ori cu ciabatta prăjită: în tigaie sau la cuptor.
Nu vă temeţi dacă iese prea tare, aproape ca pesmeţii, o să fie foarte-foarte bună înmuiată cu zeama de la fundul bolului.
Şi, Doamne fereşte să vă împingă păcatul să serviţi midiile fără un pahar de vin alb! Se cere ceva nu foarte floral, un vin alb, sec, uşor. Dacă tot midiile au fost aduse din Italia, eu am optat pentru un Prosecco italian – 125 lei la Gourmet.
Dar, dacă nu-i Prosecco, se poate de înlocuit cu vărul său moldovean – Crisecco.
După cum vă spuneam, nota de plata nu e mare: 187 de lei pentru o masă (fără vin) cu fructe de mare, din care s-au înfruptat 4 maturi. Cumătrilor le-a plăcut, au zis că au încercat şi ei odată să facă midii, dar nu le reuşise aşa gustos. Deci, dacă cumătru a aprobat, nu văd de ce nu aţi repeta şi voi?!
Poftiţi de mai gătiţi:
Pasta cu ardei chili şi Riesling
Cotlet de vită cu Merlot – Cabernet Sauvignon
